Regizat de Marius Th. Barna, documentarul Utopia impusă este o mărturie și o trecere în revistă a perioadei comuniste din România. Simboluri precum carnetul de partid, cravata de pionier, dar și povești despre frica de Securitate și viața sexuală pictează tabloul unei vieți sumbre, în care libertatea de exprimare era doar un vis.
Filmul se bazează pe mărturiile unor istorici, cercetători și artiști, precum Stejărel Olaru, Marius Oprea, Doina Jela, Ion Bogdan Lefter, Cristian Pârvulescu, Dan Bittman, Ioan Gyuri Pascu, Mircea Diaconu sau Vlad Ciobanu, care au trăit și au lucrat în timpul regimului comunist.
Lipsurile îndurate permanent, sărăcia cruntă, imposibilitatea de afirmare individuală, opresiunea Partidului Comunist Român și dictatura lui Nicolae Ceaușescu sunt privite prin ochii unor oameni care au încercat, sub aceste auspicii, să-și construiască o carieră și o viață normală.
In fiecare epoca,” de aur” sau nu, mistificarea istoriei a fost o activitate vivace a unora, mai mult sau mai putin intelectuali. Intotdeauna, intrebarea de baza a ramas: Cui foloseste???
Prestatia din acest documentar a facut un ministru????
sunt numai minciuni
cataline,sunt sigur ca esti un comunist nereformat.da acum lucrurile nu merg bine in romania,insa nici subcomunism nu era deloc bine;sedinte peste sedinte,norme de productie,etc.regimul comunist se credea perfect;cozi nesfarsite la magaziile de alimente etc.george
minciuni
Escrocul, oportunistul, carieristul, politicianistul de duzina Mircea Diaconu nu are moralitatea si verticalitatea implicarii in acest film. A fost un profitor si beneficiar de exceptie a oportunitatilor regimului comunist, iar acum s-a asociat cum era si firesc scursurilor societatii care s-au cocotat in functii pe criterii politice pentru a pradui tara si atinge apogeul nesimtirii umane.
Aveti mare dreptate!!!
Mare rușine pentru un actor, care câștigase -anterior – încrederea marelui public!!!
sunt numai minciuni
Ca rănit în 1989, pot spune prin comparaţie, că mă kc în el capitalism. Dacă ştiam că este aşa, stăteam dreak acasă şi nu mai sufeream. Diferenţa esenţială între cele două sisteme, este că sistemul comunist nu permitea avansarea în funcţii de conducere a retarzilor, a troglodiţilor, a golanilor, a leneşilor, a hoţilor, a demagogilor, a lichelelor, a mincinoşilor, etc, pe când sistemul capitalist încurajează acest gen de oameni. Dar mulţi agrează acest sistem capitalist, pentru că statul este ca un nabab, la care cerşesc toţi pomanagii. În comunism munceau 90% şi o frecau la rece 10%, în capitalism 20% muncesc, 5% o freacă, 30% stau cu mâna întinsă la cei ce muncesc, 10% învârt hărtii dar au salarii grase, 20% au fugit din ţară, 10% îi păzesc pe cei care nu muncesc, iar 5% învârt economia pe degete prin hoţii. Şi un regizor de kkt a făcut un film kkt. Dacă era deştept, făcea un film despre cum ar trebui să fie organizată o societate ca să fie bine pentru toţi. Şi dacă PCR te accepta în rândurile lui doar dacă aveai merite, partidele capitaliste te acceptă doar dacă ai bani. Aparteneţa la un grup, prin cumpărarea acesteia, presupune prin logică valoarea celui acceptat.
Totul este adevărat in acest film dar persoana care trebuia să se dea la o parte este Mircea Diaconu care este o persoană controversată îi lipsește bunul simț .
diaconu e un monstru sacru al romanilor…sa il comenteze cei de valoarea lui…..in rest suntem cei mai buni critici..cind e vorba de altii….vorba proberbului…..vedem paiul din ochii altuia si nu vedem parul din ochii nostrii…..cu stima..etc etc
…abureli electorale, de genu; ‘vezi ce rau era atunci, nu-i asa ca-i mai bine acum’?
Treaba asta este facuta poate-poate aduce prostimea la vot ca vacile la pasune ca apoi sa se intoarca ca boii la graijduri.
Acuma este ‘bun’ rau capitalismul asta ca mai are putin si ne inpun obligatoriu norme si pe sex sau pe partzuri cu taxele de rigoare adaugate…maine poimaine si donarea obligatorie de organe pentru stabii cu dari de mana si apoi eutanasierea obligatorie pe motiv de poluare a atmosferei.
Acum este bine ca uni iau/fura totul iar altii raman cu nimic .
Capitalismul cu democratia lui de kko nu e altceva decat o exploatare a omului de catre om/bastan, sau mai pe scurt o intoarcere la feudalism de tip modern
Am 73 de ani. Ca atare, am trăit perioada descrisă, nemijlocit. La 3o aprilie 1949 am primit cravata roşie ( confecţionată din pânza denumită cândva „americă” şi rebotezată „muncitorul” ) cu ocazia înfiinţării primelor detaşamente de pionieri. Din familie sau de la cunoscuţii mai vârstnici, am aflat că nu ar fi fost vreo mare deosebire, cel puţin la exterior, între străjeri şi pionieri. Desigur, ideologia era antagonistă, dar pentru noi, cei între 10-14 ani, totul părea de natura firescului. Ba chiar erau plăcute clipele petrecute în taberele de vacanţă. Nu ne dădeam prea bine seama că se urmăreşte şi o anume îndoctrinare politică, cu bătaie lungă în timp. Ceea ce era clar era faptul că la tablă trebuia să spui ceea ce erai învăţat şi ceea ce era scris în manuale, pentru a obţine notele cele bune. Dar, cei mai mulţi, o făceam realizând că nu spunem chiar adevărul, pentru că despre anume lucruri aflasem de la părinţi sau bunici că lucrurile ar fi stat cu totul altfel. Aşa încât a fost posibil să apară generaţii de duplicitari juvenili. De la duplicitate la delaţiune pasul nu este prea greu de făcut. Formatorii ” omului nou” au realizat că lucrul este posibil astfel încât au şi obţinut rezultatele scontate. Apoi, am devenit UTM-ist, ba chiar instructor de pionieri. Mi-a plăcut. Mă consideram ceva mai altfel decât alţi colegi. Mi-a plăcut, de mic, să vorbesc, să improvizez, să am audienţă, aşa încât chir şi şedinţele nu mi se păreau obositoare, ci un prilej de a cuvânta. Totul părea să fie perfect până când răposatul taică-meu ( alt vorbăreţ şi fost ofiţer al Armatei Regale Române) a trebuit să-şi aducă şi el contribuţia la construirea socialismului. A făcut-o muncind forţat la vestitul Canal, evident fără a se fi pronunţat vreo condamnare penală ! Vina sa consta în ” răspândirea de zvonuri în contra reformei monetare „. După ce Gheorghiu-Dej şi-a plătit poliţele către Ana Pauker şi Vasile Luca, ultimul chiar cel ce fusese ministrul de finanţe din vremea reformei şi care a fost scos „ţap ispăşitor” pentru starea economiei nedreasă de măsurile luate
, celor care cârtiseră împotrivă li s-a dat drumul. Eu mai crescusem, am început, cu riscurile de rigoare, să mai ascult şi posturi de radio străine, în fine, ce mai, mi-am văzut mai mult de studii. Apoi am urmat o şcoală tehnică şi am devenit funcţionar de bancă, timp de 21 de ani. Banca de Stat a RPR era considerată unitate de elită şi nici Partidul, nici Securitatea nu prea aveau ce activitate să desfăşoare în acel sistem. După 1968, respectiv după momentul „Primăverii de la Praga”, am considerat că n-ar fi rău să-mi completez studiile superioare şi astfel am urmat „Dreptul” , la fără frecvenţă. Ca să pot deveni judecător, cum mi se propusese de către preşedintele instanţei, fost coleg de liceu, a trebuit să mă înscriu în partid. Am fost astfel ,timp de zece ani, judecător „comunist”. Pot da mărturie că între 1979 şi 1988 nimeni, dar absolut nimeni, din aşa zisa nomenclatură nu mi-a dat vreo sarcină, vreun ordin sau vreo „indicaţie”!!! Mi-am făcut treaba după cum mi-a dictat conştiinţa şi după cum şi cât am fost pregătit profesional. Nu mai zic că, trecând din 1988 în avocatură, am lăsat-o, pe veci, cu oricare activitate de factură politică. Revenind la comentariul referitor la filmul despre o „Utopie impusă” am considerat că nu ar fi fost lipsit de interes să fac respectiva buclă autobiografică pentru ca aprecierile mele să poată avea şi un gir dar şi o anume greutate. Personal apreciez că asemenea documentare sunt absolut necesare. Eu consider că filmul este cât se poate de obiectiv. Amintirile celor auziţi şi văzuti sunt variate iar trăirile lor neomogene în esenţă. Este firesc ca propria-ţi existenţă să fie relatată cu o doză de subiectivism. Ceea ce mă îngrozeşte este lectura comentariilor deja inserate. Părerile emise cu aer de supremă înţelepciune şi cu iz de absolut, cu o anume înverşunare chiar, cu atac nemilos la persoană, sunt o demonstraţie a lipsei de înţelegere a timpilor istorici. Pentru că aşa cum nu se pot scoate din Istoria României cei 8o de ani faşti în care monarhia a fost facorul de echilibru, liantul societăţii şi garanţia suveranităţii şi a fiinţei naţionale, tot astfel următorii 45 de ani de comunism nu vor putea să fie eliminaţi din Istorie, din viaţa celor care mai există, care s-au educat, au trăit şi au muncit în perioada respectivă. Trebuie ca românii să-şi cunoască bine, foarte bine, trecutul, mai mult sau mai puţin depărtat, să şi-l asume şi să înveţe să fie toleranţi. Să înveţe să aibă o nouă mentalitate şi un nou cult. Cultul muncii ! Pentru că singurul drept real, plătit cu sânge tânăr şi nevinovat, a fost dreptul de a trăncăni fără a fi tras de mânecă ! „Vorba lungă…sărăcia omului” !! Să învăţăm din lecţiile trecutului privind spre viitor, muncind nu vorbind ( mai ales contradictoriu !) Valeriu Ion Găgiulescu, avocat pensionar din Turnu Măgurele.
Vreau sa spun,ca a-ti relatat exact,situatia privita d.p.d.v.al unui cetatean,onest…eram putini in acea vreme.
Comentariile `pline de idiotenii,postate aici,scuzati-le…sunmai mult ca sigur decreteii
e adevarat totul,din pacate sau din fericire vorbele nu pot fi convingatoare ,cine a trait in acele vremuri si a avut principii si idealuri sanatoase, a trait in Romania ca in lagar!!cine nu recunoaste asta,ori a fost unul de-al lor ori a fost un om fara idealuri !!!
Eiii stai ca o sa dati voi de draq acum in actualul regim dictatorial inpus de UE, veti duce o viata monitorizata cu cipul infipt in fud intr-o tara ce va fi injumatatita teritorial de cedarile ce vor fi facuta etnicilor de actualii stapani pe care ii pupati voi atata
Nu aveau alta solutie decat apelarea la modalitati neprofesionale?Foarte simplu:Nu te f**eai.Mare drama!
MULTUMESC PENTRU OSTENEALA!
Vreau sa spun,ca a-ti relatat exact,situatia privita d.p.d.v.al unui cetatean,onest…eram putini in acea vreme.
Comentariile `pline de idiotenii,postate aici,scuzati-le…sunt decreteii,presupun.
Ana Fluerasu
cred ca toata tristetea aceea nu poate fii descrisa in cuvinte…Am fost generatia de sacrificiu,si cei de pe urma…nu au cum sa priceapa…
Atunci era ”rau” aveai servci obligatoriu, primeai casa/apartament de la stat daca erai si casatorit apartamnentul era cu mai multe camere ,iara daca aveai sotia gravida beneficiai de regim de urgentra la primirea locuintei. Salariu era salariu banii aveau putere si puteai face multe cu un ei.Toata lumea era platita pe merit in functie de meserie si ceea ce faceai, muncitorii castigau cel mai mult si doctorii, apoi profesorii si la final contopistii de la birouri care freca menta cate o zi intreaga la cafele si sa nu uit si pe cei din industria comertului alimentar aia aveau cam cel mai putin pentru ca de regula nu mureau de fomea in magazinele alimentare isi luau partea+smecheriile cu specula la suprapret a bunurilor alimentare;cafea, bautura,carne , dulciuri din import, pe care le vindea pe sub mana la barsonai cu dare de mana .Asigurari medicale total gratuite(mai dadeai cate un nechezol,kent sau wisky la doctor cand aveai urgente) un coniac lu sefu ca sa-ti motiveze absentele de la servici cand mai lipseai cate o saptaman cu iubita sau amanta la munte,ssmd .Asadar va rog nu mai mancati ce nu trebuie despre vremurile dinainte de 89 . Acum este infinit mai rau decat atunci, atunci eram un stat national si independent acum suntem doar o colonie condusa dinafara de bestii care ne vor exterminati. Pe vremea aia curvele nu ne faceau de ras in occident iar tiganii nu aveau tupeul pe care-l au acum, oamenii aveau mai mult respect si bun simt decat acum.
Cataline…atunci…”era” si multi prosti.pe vremea respectiva…nu prea ati trecut p la scoala ahh??prostu, muncitor si bani.ahh??era bine ca prostu se descurca.acum…prostul moare de foame.pai vrei casa fara s muncesti pentru ea??
Mircea Diaconu este un COCALAR
excelent documentar.
multi securisti comenteaza pe aici 🙂
vaiii ce pierdere de timp si bani,ca talent….nu vad!Eu am inteles „logodna” si mi-a prins f bine! Am fost unul din adolescentii care nu te scuipau, ci te salutau! Superba copilarie!
Catalin sant de acord cu tine si cred ca acum e mult mai greu ca atunci.foarte mult mai greu.eu am renuntat la ,,capitalismuo romanesc,, de 20 de ani si nu regret.