- Home
- Cultură
Domnia regelui Carol I a transformat Bucureștiul în Micul Paris sub influența urbanismului parizian. Dar destinul Capitalei avea să fie marcat tragic în vremea celei mai teribile dictaturi din țările foste comuniste ale Europei. Epoca Ceaușescu introducea în București, orașul contrastelor, o stereotipie și o gigantomanie proprii oricărei dictaturi care încearcă și reușește să oculteze istoria locală, impunând imagini ale omului nou, ale orașului...
Una dintre cele mai importante şi mai inedite sărbători din România are loc în timpul verii, în comuna Avram Iancu din Munții Apuseni. Este vorba despre Târgul de Fete de pe Muntele Găina, o serbare populară cu o vechime de sute de ani, a cărui amploare și renume a depășit de mult granițele țării noastre. Conform tradiției, Târgul de Fete de pe Muntele Găina, zis...
Langă București, pe malul unui lac superb, o construcție impresionantă amintește și azi de vremurile boierești, cu obiceiuri ciudate, intrigi, decădere și restaurare, la capătul unei istorii tumultuoase: palatul Mogoșoaia. Aici, piatra de temelie a pus-o domnitorul Constantin Brâncoveanu în anul 1698, pentru ca mai târziu, la data de 20 septembrie 1702, clădirea să fie finalizată. Monument istoric cu o arhitectură deosebită, palatul Mogoşoaia...
Ați auzit vreodată de huțuli? Huțulii sau huțanii sunt o populație de origine slavă care trăiește în câteva localități din nordul Bucovinei și Maramureș. Stabilită aici înainte de secolul al VIII-lea, această minoritate națională este aproape necunoscută, cu origini încă neclare: istoricii îi consideră ca având origini dacice, salve, cumanice sau chiar mongole. Huțulii vorbesc o limbă ce face parte din grupul rutenilor, care...
În nordul României, într-o mică localitate din Maramureș, o comunitate a ales să trateze moartea altfel decât restul oamenilor: ca pe un lucru natural, cu optimism și cu umor. Ei sunt cei ce sfidează moartea. Unic în lume, Cimitirul vesel de la Săpânța cuprinde aproximativ 800 de morminte ale căror cruci au fost ornate cu picturi naive, reprezentând evenimente din viața celor decedați și...
Documentarul explică ce înseamnă pentru România Muzeul Țăranului Român, unul dintre cele mai diversificate muzee din familia europeană. Muzeul Țăranului Român este situat în București, lângă Piața Victoriei. Clădirea unde se află actualul muzeu a fost construită în perioada 1912-1941, după planurile arhitectului N. Ghica-Budești. În 1953 se numea Muzeul Lenin-Stalin, apoi Muzeul Partidului, iar de la 5 februarie 1990 a fost redenumit în...
Apocalipsa dupa Cioran este un documentar-interviu realizat în 1990, în locuinta din Paris a filosofului român. Filmul a fost publicat în 1995 și reprezintă una dintre rarele apariții publice ale acestuia. De altfel, această atitudine s-a regăsit și în refuzul acceptării premiilor care i-au fost acordate în Franța. Narat de Gabriel Liiceanu, Apocalipsa după Cioran este un documentar despre un om care a devenit...
Documentarul În căutarea lui Richard este primul film regizat de Al Pacino. Lansat în 1996, filmul este atât o interpretare unor scene din piesa Richard al III-lea, a lui William Shakespeare, cât şi o analiză a rolului important şi a influenţei pe care încă o are opera lui William Shakespeare în cultură. Cu titlul original Looking for Richard, filmul a fost prezent la Sundance Film Festival...
Vă prezentăm un documentar-interviu inedit cu poetul Nichita Stănescu, realizat în anul 1982. Este considerat atât de critica literară unul dintre cei mai importanţi scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuşi o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”. Nichita Stănescu aparţine temporal, structural şi formal poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970. Nichita Stănescu a fost considerat de unii critici literari, precum Alexandru...
Moare presa românească, e într-o derivă agonizantă, se transformă, e comercializată în mici trocuri subterane, la mesele bogaţilor, ale mogulilor, mese pe lângă care nici firimiturile nu mai cad. Asta se vorbeşte prin redacţii, pe bloguri, la televiziuni, iar concluziile celor mai mulţi sunt înfricoșător de prăpăstioase. Totuşi, „jurnaliştii" continuă să-şi pună semnătura deasupra cuvintelor scrise de alţi jurnalişti, iar simţul ridicolului nu-i împiedică...
