Aceasta este Povestea înrobirii tale; cum s-a ajuns aici și cum puteți fi liberi, în sfârșit. Ca toate animalele, ființele umane vor să domine și să exploateze resursele din jurul lor. La început, am vânat și am pescuit și am mâncat mai mult de pe pământ – dar apoi s-a întâmplat ceva minunat și, în același timp, teribil cu mintea noastră.
Am început să simțim frica de moarte și de pierderi viitoare. Și acesta a fost începutul unei mari tragedii, dar și al unei mari oportunități… Când a început să ne fie frică de moarte, de durere și de închisoare, am devenit controlabili – și atât de valoroși într-un mod în care nici o altă resursă nu ar putea fi vreodată.
Cea mai mare resursă pentru orice ființă umană este puterea de a controla alte ființe umane. Nu resurse naturale, nici unelte, nici animale, nici pământ – ci alte ființe umane. Puteți înspăimânta acum un animal, deoarece animalele se tem de durere în acest moment, dar nu puteți înspăimânta un animal cu amenințarea pierderii libertății sau cu tortură sau viitoare întemnițare, deoarece animalele nu înțeleg noțiunea de mâine.
Nu puteți amenința cu moartea sau cu tortura o vacă sau o oaie. Nu puteți să vă aruncați cu o sabie asupra unui copac și să țipați la el ca să producă mai multe fructe. Nu puteți obține mai multe ouă amenințând o găină – dar puteți face ca un om să vă dea ouăle amenințându-l. Utilizarea oamenilor ca resursă a fost ocupația cea mai profitabilă și distructivă pe parcursul întregii istorii și acum atinge punctul culminant în materie de nocivitate.
Indiferent dacă vă gândiți la Povestea înrobirii tale ca la o analogie sau ca la o reprezentare corectă a condiției umane, eseul controversat al lui Stefan Molyneux despre mărirea și – sperăm – decăderea „fermierului fiscal” vă va pune pe gânduri, cu siguranță.