În țara vânătorilor de capete

În 1914, faimosul fotograf Edward Curtis (1868-1952) a realizat o peliculă pe jumătate documentar și pe jumătate film artistic: În țara vânătorilor de capete. A fost primul lungmetraj în care au jucat exclusiv băștinași nord-americani.

Filmul, o poveste de dragoste și război petrecută înainte de contactul cu europenii, a avut ca protagoniști membri ai comunității Kwakwaka’wakw (Kwakiutl) din British Columbia, Canada, băștinași deja celebri la acea vreme pentru cultura și spectacolele lor ieșite din comun.

Filmul a avut premiera la New York și Seattle în decembrie 1914, unde a fost acompaniat de o partitură orchestrală live compusă de John Braham (1848-1919). Curtis i-a furnizat lui Braham, pe cilindri de ceară, înregistrări ale cântecelor Kwakwaka’wakw; totuși, în ciuda afirmațiilor publicitare, foarte puține segmente din acest material-sursă au ajuns în partitură.

Criticii au scris în termeni superlativi despre puterea și frumusețea filmului, Seattle Sun numindu-l „o mare producție, ca un șir de mărgele sculptate, prea rar pentru a fi reprodus”.

Și totuși, În țara vânătorilor de capete a fost un eșec financiar, trecut rapid cu vederea și abia dacă a fost păstrat. În 1947, o singură copie a ajuns la Field Museum, după ce a fost recuperată dintr-un tomberon din Chicago; aceste role deteriorate și incomplete au fost reeditate de Bill Holm și George Quimby și lansate în 1973 sub titlul În țara canoelor de război, cu o nouă coloană sonoră înregistrată de consultanții Kwakwaka’wakww din acea vreme.

La un moment dat, câteva clipuri deteriorate dintr-o altă copie au ajuns la UCLA Film & Television Archive, iar partitura, aproape uitată, a fost arhivată sub un alt nume la Getty Research Library.