Un film documentar realizat de Grigore Leșe pentru TVR Cultural. Românii se pricep la moarte. O trăiesc deplin. În complexitatea, profunzimea şi drama ei, românii ştiu ce înseamnă moartea. Sunt mai generoşi şi mai buni în moarte decât de multe ori în viaţă. Când moare un om în Anglia, înmormântarea poate avea loc o săptămână, chiar două mai târziu. Deseori, omul e dus la crematoriu, nu la cimitir. Chiar și rudele cele mai apropiate încearcă să îşi stăpânească emoţiile în public.
Unii consideră de bun-gust să nu vorbeşti despre cel plecat, ca să nu rişti să stârneşti emoţiile celor apropiaţi. Fiind o ţară majoritar protestantă, nu există priveghiuri, nici parastas de 3, 6, 9 şi 40 de zile. Nu se dau vase, prosoape şi batiste. Nu sunt 24 de vămi pe care trebuie să le traversezi după moarte. La Biserica anglicană nu sunt lumânări pentru cei morţi, şi arareori pentru cei vii. În nici un caz coşciugul nu e deschis. Moartea e ţinută igienic şi discret ascunsă de lume, ca să nu o tulbure prea mult. (Sursa: Dilema Veche)
Asa si trebuie sa fie,cum e in Anglia.