De ce contează frumusețea este un film documentar fascinant și îndrăzneț, realizat de filosoful britanic Roger Scruton, despre importanța frumuseții în artă și în viețile noastre. Scruton susține că, în secolul XX, arta, arhitectura și muzica au renunțat să mai conțină frumusețe și au construit, în schimb, un cult al urâțeniei. Acest lucru ne-a trimis pe toți într-un deșert spiritual.
Făcând recurs la ideile unei întregi serii de filosofi, de la Platon la Kant și prin interviuri cu artiști precum Alexander Stoddart, Scruton analizează unde anume a greșit arta și își prezintă propria pledoarie pentru repunerea frumuseții în funcția sa tradițională, în centrul civilizației umane.
Il poti descarca prin site-ul keepvid – vezi pe google.
da…din pacate kitch-ul a ajuns la rang de arta, arta adevarata e pe cale de disparitie si e cat se poate de rau sa se permita o prezentare ca „arta” a unui pahar cu apa pe o etajera, de ex. (un ex din multe altele)
foarte dezamagita de cum „evolueaza” arta…in orice domeniu!
Arta ,,adevărată” nu e pe cale de dispariţie şi nici nu va fi, există mulţi artişti – în toate domeniile – care fac lucruri atât ,,digerabile” (deci considerabile – da, inventez acest cuvânt :)) – ca fiind frumoase de oricine, cu aproape orice nivel de cultură) cât şi creative şi cu un nivel înalt de virtuozitate tehnică.
Nu cred că este rău că se ,,permite” prezentarea a X lucru drept artă (cine să permită şi cine să decidă? lucrurile sunt cam complicate), pentru că: 1. pot coexista stiluri, estetici şi gândiri complet diferite – şi aşa se şi întâmplă.
2. …În aproape toate epocile inovaţia – sau ideile / stilurile ‘nefamiliare’ – au fost privite cu scepticism sau chiar ostilitate (au trecut prin asta de la Beethoven la pictorii impresionişti…). Am dovedit mereu că nu suntem capabili a judeca aşa cum trebuie arta faţă de care suntem contemporani. Numai timpul va putea spune şi timpul va cerne ce trebuie să rămână.
Un film foarte bun. Cat despre dl Duchamp, promovatorul artei urate, atitudinea lui in interviu denota ca nu este un artist cu inspiratie, ci un pragmatic cu umor ironic…
Spunea undeva mai la început ca arta a fost înlocuită cu utilitatea… ma tem sa nu fie o zugrăveală a unor programe de control în masa, conform unor video-uri pe care le-am văzut, care nu erau despre arta, dar vorbeau despre creativitate. Acele video-uri spuneau ca în ziua de azi programele școlare, jucăriile moderne foarte sofisticate,… ne cultiva mai mult emisfera stângă, lăsând-o pe cea dreapta(a creativității) sa se atrofieze. Sa nu mai vb. de legea atracției universale(am văzut documentarul)… dacă noi ne uitam/ascultam la ceva urat, aia vom primi și în viata.
Sufletul?… mai zicea undeva mai pe la prima jumătate, ca unii reflecta prin arta ceea ce simt și redau realitatea exact asa cum este pentru ei atunci. Dacă ne doare sufletul, mai bine ne uitam/ascultam la ceva care sa ne vindece sau măcar sa ofere un balsam. Vai…am văzut acolo niște creații care m-ar deprima sa le am ca decor… știam ca arta moderna e cam lipsita de gust…dar chiar asa… e mai rău decât un kitsch.
Pentru oameni diferiţi există ,,balsamuri” diferite. 🙂 Avem, fiecare, un bagaj şi deci o percepţie complet diferită asupra lucrurilor. Un lucru care pentru cineva poate fi ,,deprimant”, pe altcineva îl poate pune pe gânduri şi îmbogăţi interior. E chestie de perspectivă, şi din fericire nu trebuie să fie ceva fix, ne putem muta pentru un unghi nou…
https://www.youtube.com/watch?v=lNI07egoefc
Deosebit documentarul.
O insiruire crunta de aberatii. Un suflet chinuit acest Roger Scruton, sufera pentru ca ceilalti au alta viziune, gusturi si intelegere diferita asupra lucrurilor. Oameni de genul acestuia devin importanti si utili regimurilor totalitare de tip comunism sau fascism – cand se incearca modelarea tuturor pe un singur calapod. Toti sa gandim si sa simtim la fel – asta ar fi „adevarul”.
E și asta o chestie, să am nevoie de careva care să-mi explice de ce contează frumusețea…
Că veni vorba, frumusețile mi le aleg eu, și nu ce spune societatea că e frumos (de pildă, acea Venus, din tablou).
Uneori, nici eu nu mi le aleg, pur ți simplu tresare sufletul plăcut la ceva; în vreme ce-n alte situații mă strădui să mă simt bine, dar nu ține…
**
„este un film documentar fascinant și îndrăzneț, realizat de filosoful britanic Roger Scruton”
E interesant că acel gazetar-popularizator al materialelor despre frumusețe știe că rîndurile lui nu vor atrage, prin simplul fapt că pomensc de Ea.
Așa că adaugă formule cu trecere la sufletul cititorului (fie și unele implantate anterior, prin media, dar și văzînd cum procedează alți semeni)…
„Fascinant”
”Îndrăzneț”
„Filosoful”
PS
Altminteri bunul filosof le are, nu se joacă:
„Scruton susține că, în secolul XX, arta, arhitectura și muzica au renunțat să mai conțină frumusețe și au construit, în schimb, un cult al urâțeniei. Acest lucru ne-a trimis pe toți într-un deșert spiritual.”
Ce frumos le zice șmecherul, că ne-a trimis PE TOȚI (într-un deșert spiritual)…