În 1992, o ţară abia ieșită dintr-un comunism feroce era transformată de Michael Jackson, pentru câteva ore, în kilometrul zero al lumii. Pentru români, Michael Jackson a însemnat recuplarea la restul lumii. Pentru ceilalți, dovada că România există cu adevărat.
„Michael Jackson nu există. Nu e un om, nu e un superstar, nu e un extraterestru venit dintr-o galaxie. Michael Jackson este o poveste. Fiecare epocă şi-a creat eroii, i-a modelat după chipul şi asemănarea ei. În acest sfârşit de mileniu, Făt-Frumos poartă un nume: Michael Jackson“.
Rândurile de mai sus, apărute în presa centrală a doua zi după primul concert al lui Michael Jackson în România, din 1 octombrie 1992, sintetizau o epocă. Una a ieșirii abrupte din comunism, a nevoii de povești frumoase. În piețele ambulante, printre blugi şi obiecte electrocasnice, apăruseră primele casete. În România anului 1992 existau Michael Jackson şi restul muzicii.
Noțiunea de „proprietate intelectuală“ nu avea niciun sens. Albumul „Dangerous“ era vândut cu o foaie scoasă la imprimantă, pe post de copertă, şi numele pieselor înșirate într-un tabel stângaci.
În octombrie 1992, Michael Jackson nu ținea un simplu spectacol, ci redefinea un spațiu. Nu mai puțin de 61 de ţări erau conectate simultan, într-o transmisie televizată grandioasă, la țipetele, isteria, lacrimile şi aplauzele de pe Stadionul Naţional. România exista din nou.
„A dovedit cât de fals am trăit, prefăcându-ne bucuroși de minciuna unor surogate otrăvitoare”, scria presa în ziua de după concert. Lacrimile admiratoarelor, suprinse de camerele TV la plecarea de pe Aeroportul Otopeni, au făcut înconjurul lumii. Era tristeţe şi disperare în acele lacrimi, însă, mai mult decât atât, era reacţia unei naţiuni ce fusese redescoperită de restul lumii printr-un concert de muzică.
Mihai Tatulici (realizatorul acestui reportaj narat într-o „limbă de lemn” ce trădează disoluția recentă a cenzurii comuniste) l-a cunoscut pe Michael Jackson cu prilejul primului concert de la Bucureşti, în 1992. Tatulici s-a ocupat, împreună cu colegii din TVR, de reportajele despre starul american, dar şi de primirea echipei acestuia.
„Am lucrat cu toată echipa de la «Veniţi cu noi pe programul 2». Reportajele intrau zilnic pe TVR. În cadrul emisiunii s-au făcut două transmisiuni speciale dedicate lui Michael Jackson”, declara Tatulici.
Politicienii, în frunte cu președintele de atunci al ţării, nu au ratat ocazia să se afişeze alături de megastarul american. Astfel, Ion Iliescu şi soţia lui, Nina, au fost nevoiţi să-l aştepte o oră pe artist la Cotroceni. Iliescu a dat mâna cu Michael, a pozat şi s-a declarat un fan al artistului, felicitându- l „pentru lupta sa în slujba umanității”. (Surse: 1, 2)
