Viața în blocurile comuniste

România este plină de blocuri vechi construite în anii comunismului. Acestea pot fi găsite peste tot, reprezintă cel mai vizibil semn lăsat în urmă de fostul regim şi arată modul de gândire al liderilor comuniști. În acei ani a fost pus în practică un program masiv de construcție de apartamente, care e a creat cartiere noi în majoritatea orașelor țării (în București: Titan, Militari, Drumul Taberei, Berceni) sau a „injectat” clădiri de acest tip în zone cu specific urbanistic total diferit.

Românul pornit într-o călătorie prin emisfera nordică, de la Vladivostok sau Ulan Bator la Berlin și chiar dincolo de Rin, până la Atlantic, va întâlni din loc în loc peisaje arhitectonice familiare, ca forme cel puțin, cu diferențe legate de finisaje și proporții. Nu vorbim despre clădirile medievale, clasice sau despre cele ale epocii industriale, ci de blocurile de locuințe standardizate, care, ce-i drept, în Estul fost comunist au devenit aproape o regulă în modul de a construi și a trăi.

Această moștenire, bună sau rea – contează mai puțin, este o preocupare nu doar pentru noi, românii. Întâlnim asemenea blocuri, deseori grupate în cartiere care uneori pot fi văzute ca orașe propriu-zise (ca exemplu, cartierul Titan din București are aproape jumătate de milion de locuitori!), în toată Europa de Est care a cunoscut sistematizarea comunistă și chiar în țările mai bogate ale Occidentului, care au văzut în aceste construcții o soluție pentru ieșirea din criza de locuințe de după Al Doilea Război Mondial – în Germania, 20% dintre locuințe erau distruse și alte 25% avariate.

A existat tot în acea perioadă și preocuparea de a evita o dezvoltare urbană haotică, având în vedere apariția sau evoluția anumitor categorii sociale (muncitori săraci, imigranți, strămutați din mediul rural), caracterul insalubru al unor periferii sau chiar zone centrale care nu mai făceau față exigențelor de confort modern.

Pentru țările comuniste, simplitatea soluției a fost deosebit de atractivă: blocuri din panouri prefabricate de beton precomprimat, prevăzute sau nu cu un strat interior termoizolant, montate pe structuri din beton sau constituind ele însele structura construcției. Erau concepte de locuințe ieftine, cu execuție rapidă, ridicate cu o tehnologie care permitea replicarea pe scară largă, conform planurilor de dezvoltare având la bază ideologia specifică. Aceste blocuri au primit în fiecare țară comunistă câte o denumire populară, mai mult sau mai puțin colocvială: hrușciovka în Rusia (după numele liderului Nikita Hrușciov, cel care le-a impus în anii 1960), panelák în Cehoslovacia, panelház în Ungaria, plattenbau în Germania de Est, ugsarmal în Mongolia și… „cutii de chibrituri” în România. (surse: 1, 2)

8.55

Nota: 8.55/10 din 11 voturi

Filme similare

>