În martie 2008, trei exploratori britanici au coborât într-un mormânt uitat din stânca Platoului Gizeh și au ieșit de acolo cu harta unui labirint despre care manualele nu vorbeau. Andrew Collins, soția sa Sue și Nigel Skinner-Simpson au susținut că sub piramide se află peșteri, coridoare și galerii săpate în rocă. Nimeni nu mai intrase acolo de aproape două secole, iar descoperirea a declanșat imediat o polemică mondială.
Britanicii au explorat sistemul de patru ori, în martie și aprilie 2008, străbătând circa 300-350 de picioare, adică aproximativ 100 de metri. Collins leagă traseul de catacombele descrise în 1817 de exploratorul Henry Salt, care ar fi pătruns câteva sute de metri în stâncă până într-o cameră spațioasă legată de alte trei. Autoritățile egiptene au negat însă existența vreunui complex de peșteri.
În septembrie 2009, Zahi Hawass, pe atunci secretar general al Consiliului Suprem al Antichităților, a scris că nu există niciun complex subteran de peșteri la Gizeh, iar Collins consideră că explicația oficială nu acoperă ce au văzut exploratorii. În paralel, Hawass a ordonat o investigație a mormântului, iar în episodul Bats din serialul Chasing Mummies, difuzat de History Channel la 1 septembrie 2010, echipa sa a filmat peșterile pe o distanță de 300-350 de picioare.
Povestea nu începe în 2008. Mormântul prin care se intră în galerii a fost cercetat în 1837 de colonelul Richard Howard Vyse și de inginerul John Shae Perring, care au notat mumii de păsări și au descris un nivel subteran. Henry Salt și Giovanni Caviglia ajunseseră acolo în 1817, iar relatarea lor a rămas necunoscută până în 2007, când memoriile au fost publicate integral. Gizehul ascundea, deci, o hartă veche de două secole.
Filmul american The Lost Caves of Giza, regizat de Greg Little și distribuit de UFOTV, a apărut în 2011, în același curent de titluri despre enigmele Egiptului. Varianta de 81 de minute care circulă astăzi pe YouTube este prezentată drept producție National Geographic din 2016.
