Strania moarte a lui Edgar Allan Poe

A scris zeci de povestiri stranii, dar nici una nu a fost mai misterioasă decât moartea sa. Pe 7 octombrie 1849, scriitorul Edgar Allan Poe a murit, iar circumstanțele care au dus la moartea sa, precum și cauza morții, nu au fost elucidate niciodată.

Pe 3 octombrie 1849, Edgar Allan Poe a fost găsit delirând pe străzile din Baltimore. Era într-o stare mentală și fizică foarte proastă, îmbrăcat cu haine care nu-i aparțineau. A fost dus imediat la Spitalul Washintgon College, unde, patru zile mai târziu, a decedat. În timpul zilelor petrecute în spital, Edgar Allan Poe nu a fost suficient de coerent pentru a povesti cum a ajuns în starea în care era.

Multe dintre informațiile despre ultimele zile ale lui Poe provin de la medicul său, dar există mai multe teorii cu privire la cauza morții – sinucidere, crimă, holeră, sifilis, rabie. Însă nimeni nu a reușit să stabilească vreodată cu exactitate ce l-a omorât, de fapt, pe unul din cei mai mari scriitori ai literaturii internaționale. Acest film documentar prezintă cele mai credibile teorii despre moartea sa, încercând să recreeze stilul de viață al lui Poe.

Moartea lui Edgar Allan Poe a fost aproape o sinucidere, o sinucidere îndelung pregătită. – Charles Baudelaire

Ultimele zile din scurta și nefericita viață a lui Edgar Allan Poe au fost aproape la fel de sumbre ca o povestire macabră. Alcoolul a fost problema vieții lui, în combinație cu sărăcia (după ce tutorele său bogat l-a lăsat falit). La acestea se adăugau incapacitatea de a-și păstra de muncă și tragedia tinerei sale soții Virginia, „Sissy”, cum o numea el. Sissy s-a căsătorit cu Edgar Allan Poe în 1834, pe când avea doar 13 ani, iar scriitorul 27 și era deja un bețiv. În 1842 s-a îmbolnăvit de tuberculoză. Faptul că știa că moartea soției sale era inevitabilă l-a afectat profund pe Edgar Allan Poe, care s-a refugiat în beție. În 1847, în cele din urmă, Sissy a murit.

Edgar Allan Poe avea comportamentul unui nebun

Disperat să găsească o  înlocuitoare, Edgar Allan Poe a urmărit practic fiecare femeie pe care a întâlnit-o. În 1848 s-a gândit să o ceară în căsătorie pe Elmira Shelton, o văduvă de care se îndrăgostise cu ani înainte, pe când era student la universitate. Tatăl ei se opusese relației, pentru că amândoi erau pe atunci adolescenți. Cu toate acestea, acum a intrat în scenă Sarah Helen Whitman, o fată bătrână din Providence, Rhode Island, care trecea prin viață în mătăsuri, dantele, voaluri și nori de fum din eterul cu care se droga pentru a trata o afecțiune cardiacă reală sau imaginară.

Helen Whitman, care de mult timp devora fiecare povestire publicată de Poe cu ceea ce a numit „fascinație îngrozită și aviditate”, a trimis autorul unui poem de omagiu, o adaptare proprie a poeziei „The Raven”. Poe i-a răspuns înapoi cu un poem (unul dedicat inițial altcuiva) și în luna septembrie a mers la Providence să o întâlnească.

După numai câteva zile, i-a spus că o iubește și a presat-o să se căsătorească cu el. Helen i-a răspuns că are nevoie de timp de gândire și i-a trimis o serie de scrisori care l-au nemulțumit pe Poe. După ce le-a citit, a încercat să se sinucidă cu o supradoză de laudanum. În cele din urmă, Helen l-a acceptat, în noiembrie, dar numai cu condiția să renunțe la băutură. A încercat, dar Helen știa că Poe bea pe ascuns. Într-o zi de decembrie, a ajuns acasă într-o stare de nedescris. A doua zi a avut loc o ceartă, ea a inhalat eter până a rămas inconștientă, iar mama ei l-a dat pe Poe afară din casă.

Sinucidere îndelung pregătită sau crimă nepedepsită?

„Viața mea pare pierdută, viitorul pare un gol trist „, scria Edgar Allan Poe, disperat, în primăvara anului 1849. Avea 40 de ani. În vară, a plecat spre Philadelphia, unde s-a cufundat într-o orgie cu băutură, suferind  halucinații terifiante. „Timp de zece zile am fost total tulburat”, scria el. În cele din urmă, a reușit să împrumute destui bani pentru a ajunge la Richmond, în luna iulie.

Acolo, a cerut-o de nevastă pe Elmira și s-a înscris în filiala locală a organizației „Fiii cumpătării”. A cumpărat un inel de logodnă, deși era în continuare într-o stare de spirit profund sumbră. Nu este cert dacă Elmira s-ar fi căsătorit într-adevăr cu el. Totuși, spre sfârșitul lunii septembrie, Edgar Allan Poe a pornit într-o călătorie spre New York, trecând  prin Baltimore în prima etapă a voiajului. După ce s-a întâlnit cu niște prieteni din Baltimore, cu care a stat la un pahar, Edgar Allan Poe a dispărut timp de șase zile.

Nimeni nu știe ce s-a întâmplat cu el până când a fost găsit într-o tavernă irlandeză pe nume „Gunners Hall”. Era ziua de 3 octombrie, Poe era aproape în comă alcoolică, cu pantalonii făcuți zdrențe, un tricou murdar și mototolit, avea o pălărie murdară și o expresie de idiot sau nebun. Arăta de parcă și-ar fi vândut hainele pentru a cumpăra băutură. A fost dus la spitalul Washington Medical College într-o trăsură, unde a ajuns la ora cinci după-amiază, în stare de șoc.

La primele ore ale dimineții era în delir, palid și transpirând abundent, vorbind neîncetat despre lucruri imaginare de pe pereții camerei. Pare să fi rămas în această stare până la trei dimineața, în ziua de 7 octombrie, într-o duminică. Părând mai relaxat, a rostit „Doamne, ajută-mi sufletul sărac” și a murit. Edgar Allan Poe a fost îngropat în cimitirul presbiterian din Baltimore. La aflarea veștii, în Franța, Charles Baudelaire a comentat că moartea lui Poe a fost „aproape o sinucidere, o sinucidere îndelung pregătită”.