Sfântu Gheorghe este o localitate situată la gura de vărsare a celui mai vechi braț al Dunării. Prima consemnare cartografică apare pe atlasul lui Pietro Vesconte din 1313. În prezent, comuna alcătuită dintr-un singur sat, are o populație de 797 de locuitori, în scădere față de anul 2002, când au fost numărate 971 de persoane.
Creștini pe rit vechi, haholii din Sfântu Gheorghe țin sărbătorile cu 13 zile după calendarul nou, sau gregorian. Din acest motiv, cea mai importantă sărbătoare a satului va fi celebrată pe 6 mai și nu pe 23 aprilie. Hramul bisericii devine un bun prilej de reunire a familiilor, de reîntoarcere acasă a celor plecați la oraș, când vizitatorul poate constata cât de puternic este sentimentul de colectivitate.
În Sfântu Gheorghe au existat cele mai importante brigăzi de pescuit la sturion, tot aici obținându-se și mari cantități de icre negre. Toate acestea trezesc astăzi doar amintiri, iar pescarii descriu cu nostalgie momentele în care întindeau sculele la Jolob, la Cut sau uneori până spre Insula Șerpilor.
Se făcea atunci o distincție netă între pescarii de mare și cei care lucrau pe Dunăre sau pe lacuri. O altă particularitate interesantă, ar fi că nicio altă localitate din Delta Dunării nu este situată la distanțe mai mari de ghioluri. Până la apariția motoarelor de bărci, pescarii parcurgeau la rame distanțe mari, către lacuri ca Roșu, Roșuleț, Puiu, Erenciuc, Zătoane sau Razelm.
