Un documentar despre sensul vieții când aștepți să fii îngropat sub dărâmături. Filmul prezintă realitatea cinică din spatele bulinelor roșii care împânzesc centrul Bucureștiului: avem bani să consolidăm clădirile acestea şi o lege darnică, dar soarta oamenilor se înfundă într-un birou al primăriei. În 20 de ani, au terminat doar 13 clădiri. După 20 de ani, Bucureştiul a pornit iar dezvoltarea amețitoare. Facem poduri, pasaje, bulevarde largi şi cartiere de sticlă. În timpul ăsta, 6500 de oameni așteaptă să moară la cutremur în cele mai frumoase clădiri ale Capitalei.
Cutremurul e cea mai mare spaimă a bucureștenilor, spune o cercetare realizată în 2010 de Școala Națională de Studii Politice şi Administrative. Oamenilor le e mai frică de cutremur decât de singurătate sau de moarte. Statul are un program de consolidare pentru blocurile acestea: finanțează lucrările, mută oamenii în locuințe temporare şi face toate contractele. Însă totul merge ca melcul, se repară câte o clădire pe an.
Fostul primar al Bucureștiului, Sorin Oprescu, a spus în numeroase rânduri că e vina proprietarilor, care pun bețe în roate consolidărilor. Bucureștenii ajung la resemnare şi filosofie existențială atunci când vine vorba de consolidat clădiri. Mulţi spun că-i o situaţie tipic românească, „ca-n Mioriţa”. Surpriza e că nu-i deloc aşa.
Un chestionar împărțit la 450 de locatari din clădiri cu bulină a arătat că majoritatea covârșitoare e foarte informată despre riscul seismic, cunoaște legile şi programele statului şi e de acord cu consolidarea. Studiul, realizat în 2003 într-un parteneriat între specialişti japonezi şi Centrul Naţional pentru Reducerea Riscului Seismic, demonstrează că oamenii aceștia nu au o problemă deosebită, nu sunt „prea români”. De la vorbă până la faptă e un drum lung, dar retincenţa lor de a se înhăma la treabă e un fenomen sociologic bine cunoscut. O spune sociologul Alfred Bulai, coordonatorul cercetării care scotea cutremurul ca principala spaimă a bucureștenilor.
„Acest comportament de a amâna măsurile e firesc, foarte des întâlnit. Oamenilor le e teamă de lucruri care sunt mult mai apropiate şi mai prezente în viața lor. Dacă-i întrebi dacă au o problemă cu banii cu siguranță e mult mai mare decât cutremurul. Lucrul ăsta e luat în calcul în politicile publice. Ele doresc să intervină în condițiile unor riscuri pe care oamenii nu şi le asumă (cum ar fi asigurarea obligatorie auto).” – Alfred Bulai, sociolog
Consolidarea pentru cutremur e una dintre problemele în care oamenii nu pot să acționeze rațional şi se pună singuri de acord. Dar pentru asta există statul, să intervină şi să îndrepte lucrurile. Faptul că oamenii nu se înțeleg nu e un obstacol de netrecut. E chiar rațiunea de a fi a autorităților. Aşa că bucureștenii, atunci când spun „Ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus”, ar putea să nu se refere doar la cutremur, ci și la primărie. (Sursa)
