Stephen Hawking este, probabil, cel mai cunoscut om de știință de pe planetă. Cărțile sale de știință, Universul într-o coajă de nucă și O scurtă istorie a timpului, au făcut senzație încă de la lansare, dominând topurile best-seller mai mult decât orice alte cărți din istoria recentă. Dar în culise se află o dispută care a frământat comunitatea oamenilor de știință vreme de aproape 30 de ani. Hawking a dobândit faima în lumea fizicii când a dovedit, pe cale matematică, existența Big Bang-ului.
Paradoxul lui Hawking susține că întregul univers a luat naștere printr-o explozie universală, din ceea ce se numește singularitate, un punct infinit de mic, cu densitate și gravitație infinite. Hawking a ajuns la această dovadă folosind metode matematice descoperite de Roger Penrose. Însă aceste metode fuseseră puse la punct pentru a explica găurile negre, nu nașterea universului. Știința a prezis de mult că dacă o stea suficient de mare face implozie la sfârșitul ciclului său de viață, toată materia rămasă în stea va fi zdrobită într-un punct infinit de mic, cu densitate și gravitație infinite – cu alte cuvinte, o singularitate.
Hawking și-a dat seama că universul este, de fapt, o gaură neagră în sens invers. În loc ca materia să fie comprimată în singularitate, universul a luat naștere când o singularitate s-a extins, ajungând să fie tot ceea ce vedem astăzi în jurul nostru, de la stele și planete, la oameni. Hawking a realizat că pentru a înțelege pe deplin universul, va trebui să descopere misterele găurilor negre.
Dl Hawking este intradevar un geniu. D-zeu ne-a lasat si pe noi muritorii de rand sa ne dam seama ca prin „teoria stringurilor” si a existentei a „11 dimensiuni a materiei” se poate explica existenta sufletului si a Creatorului Suprem cu tot ce este linga El.Nu inteleg de ce acest om deosebit de inteligent respinge ca si alt om de stiinta Von Daneken, existenta Creatorului Suprem si traieste in filozofia ateista.
acest om,care se declara „ateu”,nu face decat sa demonstreze stiintific existenta LUI DUMNEZEU!
Cu cat stiinta se straduieste mai mult sa-L scoata pe Dumnezeu din „ecuatie”, cu atat mai mult „ecuatia” in sine dovedeste existenta lui Dumnezeu.
Nicicînd omul,în scurta lui existenţă pe pamint nu va reusi sa-si descopere natura existenţei lui!!!