În Nepal, un trib izolat cunoscut sub numele de Gurung caută o miere specială, cățărându-se pe stânci la mare înălțime. Mierea este cunoscută pentru efectele sale halucinogene și este adesea folosită de săteni în scopuri recreative sau medicinale. Culegătorii de miere halucinogenă îi poartă pe spectatori într-o călătorie rară prin această regiune și prezintă cultura din jurul acestei mieri mistice.
Cunoscută sub numele de „miere nebună” sau „mierea nebunilor”, substanța halucinogenă este produsă de cele mai mari albine sălbatice din lume, care măsoară până la trei centimetri lungime. Pentru a procura mierea, sătenii trebuie să înfrunte povârnișuri, stânci înșelătoare și furia roiurilor de albine.
Vânătoarea lor începe în zorii zilei. Un mic grup de săteni se dotează cu provizii esențiale și se îndreaptă spre baza celei mai apropiate stânci. Confecționează o scară improvizată din bambus și încep să urce. Procesul este realizat cu mare grijă și respect și servește drept preambul elaborat și inventiv pentru o întâlnire potențial periculoasă cu mii de albine furioase.
Documentarul îi poartă pe spectatori pas cu pas prin acest proces. Luând parte la acest ritual anual, sătenii calcă pe urmele mai multor generații dinaintea lor. Dar ce conține mierea care definește atât de bine stilul de viață și identitatea Gurung?
În doze mici, mierea halucinogenă poate genera o senzație de ebrietate, asemănătoare cu beția produsă de absint. Unii săteni iau o linguriță de miere în fiecare dimineață, deoarece cred că le întărește sistemul imunitar și poate duce la o viață mai lungă și mai rodnică. În cantități mai mari, însă, poate induce stop cardiac, halucinații sau o perioadă de timp în care organismul pare să treacă printr-o epurare și renaștere.
