Istoria Rusiei – Moscova

În timp ce peisajele urbane din Sankt Petersburg rămân, în mare parte, neschimbate, Moscova se reinventează în permanență. Acest episod începe cu momentul invaziei orașului de către trupele lui Napoleon, în 1812. Potrivit legendei, moscoviții înșiși au dat foc orașului, însă nici până astăzi nu se cunoaște exact cum s-a răspândit incendiul. După căderea lui Napoloen, Moscova este reconstruită la o scară mult mai mare.

În anii 1870, reformatorul țar Alexandru al II-lea inițiază un amplu proces de modernizare, iar Moscova devine astfel punctul de plecare al căii ferate Transsiberiene. La doi ani de la finalizarea acestui grandios proiect, în 1916, bolșevicii ridică Moscova la rang de capitală. Este un moment al marilor speranțe și al marilor suferințe, deopotrivă. Chiar și în zilele noastre, rușii se mândresc cu proiectele începute în acea perioadă, în pofida faptului că au fost finalizate cu prețul vieții milioanelor de oameni condamnați la muncă silnică.

La apogeul Marii Terori a lui Stalin, în Moscova domnește frica, unde familii întregi de oameni nevinovați sunt deportate sau omorâte. După cel de-al Doilea Război Mondial, Moscova devine epicentrul imperiului comunist global și se luptă pe viață și pe moarte cu SUA pentru dominarea lumii. Domeniul bombelor nucleare este noul câmp de luptă. Strălucitul expert în fizică nucleară Andrei Saharov luptă de partea sovieticilor – până când un accident teribil îl face să concluzioneze că niciuna dintre părți nu poate câștiga această înfruntare mortală.

În timp, Saharov va deveni inamicul nr. 1 al Uniunii Sovietice. După ce a câștigat Premiul Nobel pentru Pace în 1975, criticile sale la adresa Moscovei vor atinge punctul culminant la momentul invaziei sovietice din Afganistan. În acest moment, Saharov este exilat în Siberia, unde stă până la venirea la putere a lui Gorbaciov, cu ale sale Glasnost și Perestroika.