Episodul 1 – Oglinda cerurilor

Insula din Cambodgia pe care se înalță Angkor Wat este, în lectura pe care Graham Hancock o propune în Oglinda cerurilor, o hartă a cerului așezată pe pământ. Marele templu ridicat de regele Suryavarman al II-lea la începutul secolului al XII-lea pentru zeul Vishnu ar reproduce, prin turnurile sale, constelația Draco — iar potrivirea ar funcționa, potrivit filmului, pentru cerul de acum circa 12.500 de ani, nu pentru cel al epocii khmere. De aici pornește teza episodului: marile sanctuare ale lumii ar fi fost construite ca oglinzi cerești.

Al doilea termen de comparație este platoul de la Giza. Hancock, împreună cu cercetătorul Robert Bauval, susține că cele trei piramide ar așterne pe pământ centura lui Orion, iar Sfinxul ar privi spre punctul în care răsărea constelația Leul în urmă cu peste zece milenii. Ca instrument de datare, filmul folosește precesia echinocțiilor — deplasarea lentă a polului ceresc de-a lungul unui ciclu de aproximativ 26.000 de ani — și ajunge, prin ea, la o epocă de referință cu mult mai veche decât orice civilizație cunoscută.

Un al treilea argument este geologic și privește tocmai Sfinxul. Cercetătorul John Anthony West și geologul Robert Schoch au susținut că pereții incintei Sfinxului poartă urme de eroziune produsă de apă, nu de vânt și nisip, ceea ce ar cere o epocă cu ploi abundente, mult mai veche decât data acceptată pentru monument. Filmul leagă observația de restul tezei: un Sfinx mai vechi ar însemna o civilizație mai veche.

Egiptologia academică respinge ansamblul. Astronomul Ed Krupp a arătat că potrivirea dintre piramide și Orion funcționează doar dacă cerul este răsturnat față de realitate, iar alinierile din Cambodgia ridică aceeași problemă de oglindire. Cercetătorii consideră analogiile astronomice suprapuneri metaforice, nu un sistem de datare, și subliniază că o eroziune veche nu dovedește cine a ridicat Sfinxul. Episodul prezintă ambele poziții, fără să le dea același statut doveditor.

Filmul din 1998 este prima parte a trilogiei Quest for the Lost Civilization, produsă pentru Channel 4. Regia este semnată de Timothy Copestake, iar narator și autor al tezei este Graham Hancock; fotografiile îi aparțin Santha Faiia. Seria este continuarea cărții Heaven’s Mirror (1998), scrisă după Fingerprints of the Gods (1995). Versiunea de față este cea românească, cu titlul Oglinda cerurilor.