La 16 septembrie 1950, la Festivalul de la Besançon, Dinu Lipatti susținea ultimul său recital dinaintea plecării definitive din această lume. Cei care au fost atunci prezenți au păstrat în memorie un moment cu o încărcătură profund emoțională. Dinu Lipatti era bolnav, foarte slăbit, fiindcă în acea dimineață suferise o nouă criză, era așadar incert dacă artistul își va putea susține solicitantul program.
Ceea ce părea a fi aproape imposibil s-a transformat într-o demonstrație de „magie”: Dinu Lipatti a cântat ca niciodată, îndreptățind criticii să-i numească recitalul „cântecul său de lebădă”. La final, a oferit publicului un testament muzical simbolic, coralul său preferat de Johann Sebastian Bach.
Acest ultim moment public din viaţa sa constituie subiectul de la care a pornit regizorul francez Philippe Roger pentru realizarea filmului său documentar intitulat Recitalul de la Besançon. (sursa)
