Dacia, dragostea mea este un portret comic și degajat al evoluției României din perioada comunistă până în prezent, făcut prin intermediul celui mai emblematic simbol al său – automobilul Dacia.
Diferite generații de români, de la cei mai în vârstă, mai nostalgici, până la cei mai tineri și ambițioși, arată transformările ce se petrec în societatea română de astăzi. Ceea ce leagă toate poveștile este întotdeauna mașina Dacia: prima oară un simbol al comunismului, iar în prezent reflecția noii piețe capitaliste de consum.
„Cred că fiecare țară a avut la un moment dat o mașină care să simbolizeze devenirea unei generații. În Spania, în copilărie, mașina poporului era Seat 600, de exemplu. Ce m-a intrigat foarte tare este că, în timp ce majoritatea au dispărut o dată ce piața s-a globalizat, Dacia s-a adaptat și a reușit să rămână un simbol pentru poporul român. Unul dintre personaje compară prima Dacie cu prima dragoste. E relația aceea de afecțiune dintre om și mașină, generalizată la nivelul unui întreg popor, care mi s-a părut fascinantă.” – Julio Soto, corealizator
