Au trecut aproape cinci decenii de la dezastrul de la Certej, Hunedoara, o catastrofă despre care se mai vorbește rareori și în care zeci de familii au fost ucise, în timp ce dormeau în casele lor. În zorii zilei de 30 octombrie 1971, cu puțin înainte de ora cinci, digul de la barajul de steril al exploatării miniere Certej s-a rupt. În numai câteva minute, cianura a ras de pe fața pământului șase blocuri a câte 25 de apartamente, un cămin cu 30 de camere, șapte locuințe individuale și 24 de gospodării.
În presa vremii, a apărut informația că dezastrul a avut ca rezultat doar șapte victime. Apoi, autorităţile au raportat 48 de morți. Cei care au supraviețuit tragediei spun că, de fapt, între 180-200 de persoane, între care familii întregi, şi-au pierdut viața în fatidica zi de 30 octombrie 1971. Cianura le-a ars fețele, mulți nu au mai putut fi recunoscuți și au fost îngropați ca necunoscuți.
La zeci de ani de la tragedia de la Certej, nimeni nu a fost găsit vinovat. Concluzia autorităților comuniste a fost că „ruperea digului iazului de decantare s-a datorat acțiunii concurente a unor factori imprevizibili, urmare a unor fenomene geomecanice și hidrofizice subacvatice, neelucidate încă integral de știință şi tehnică”. Concluzia apare în raportul procurorului general al Republicii Socialiste România din 4 decembrie 1972. Regizorul şi scenaristul George Adamescu a realizat în anul 2013 un film documentar în care mai mulți martori ai accidentului de la Certej povestesc cum i-au salvat pe o parte dintre cei surprinşi de valul de cianură.
