La nici trei luni de la intrarea în război, România se vede nevoită să își declare capitala oraș deschis, permițând astfel trupelor germane și bulgare să o ocupe fără să o distrugă. Guvernul se refugiază la Iași, molimele se răspândesc cu rapiditate, mii de oameni își părăsesc casele și fug din calea armatelor Puterilor Centrale.
Cei care rămân în București sunt nevoiți să se obișnuiască cu rechiziționările ocupanților, cu lipsa hranei și a medicamentelor, cu umilința învinsului. Chiar și în aceste condiții, în București există grupări care se opun ocupației germane și bulgare.
