Aurul dacic: Poveste sau realitate?

Documentarul Aurul dacic: Poveste sau realitate? încearcă să separe adevărul de legendă cu privire la bogățiile Daciei, al cărei tezaur a fost jefuit și transportat la Roma după cucerirea din anul 106.

„O trezorerie e necesară numai dacă ai ce să pui în ea. Și dacii aveau… Aveau cea mai mare cantitate de aur din Europa la vremea respectivă. De aceea, povestea documentarului pleacă de la Sarmizegetusa, capitala unui imperiu măreț, a cărui memorie merită cunoscută și salvată.

Romanii nu au pus ochii pe Dacia degeaba. Multe i-au atras, dar în primul rând a fost aurul.  În Dacia, aurul ieșea din pământ și curgea prin izvoarele și râurile Munților Apuseni. Dacii au știut să prelucreze acest aur aluvionar, dar au știu și să-i jefuiască pe cei care le amenințau poziția.

Așa că mult aur grecesc din cetățile de pe malul Mării Negre a ajuns în vistieria lui Burebista. Deci, Dacia strălucea, iar romanii, în urma celor două războaie de cucerire, s-au ales cu o captură impresionantă.” (extras din documentar)

7.67

7.67/10 din 6 voturi

Filme similare

2 comentarii la „Aurul dacic: Poveste sau realitate?”

  1. Bineinteles ca este o mare realitate;
    am fost la una dintre minele de la Baia Mare, la intrarea in mina, si am cunoscut un inginer care lucra acolo, si astazi majoritatea celor ce au lucrat acolo, sunt in Canada cu un nume de imprumutat, au cumparat minele – de fapt cred ca este inca o simulare a unei vinzari cumparari, cu care sa se poata exploata tot de catre romani; nimeni nu ii controleaza, nimeni nu are interes sa ii divulge, nimeni nu are interes sa distruga piramida cladita cu ani inainte de 89, prin care sa fie furata toata Romania si si aurul dacic… am avut chiar si un minereu in casa dar s a topit intr un incendiu criminal… batrinii nostrii erau foarte legati de glie, tinerii nostrii sunt foarte legati de valorile superficiale si de bani… decadenta personificata se gaseste in sufletele lor… TARA CA O REPUBLICA nu ii mai intereseaza, ci fiecare pentru el si se si omoara intre ei… si din fericire BATRINII NOSTRII NU VAD CA AR mai MURI odata DE SUPARARE…

    Răspunde

Lasă un comentariu