Apocalipsa dupa Cioran este un documentar-interviu realizat în 1990, în locuinta din Paris a filosofului român. Filmul a fost publicat în 1995 și reprezintă una dintre rarele apariții publice ale acestuia. De altfel, această atitudine s-a regăsit și în refuzul acceptării premiilor care i-au fost acordate în Franța. Narat de Gabriel Liiceanu, Apocalipsa după Cioran este un documentar despre un om care a devenit un gânditor torturat de sentimente şi senzaţii violente. Preocupat de problema morții şi a suferinței, este atras de ideea sinuciderii ca idee care ajută supravieţuirii.
Câteva teme mari străbat opera lui Emil Cioran: păcatul originar, sensul tragic al istoriei, sfârșitul civilizației, amenințarea răului, refuzul consolidării prin credință, obsesia absolutului și viaţa ca expresie a exilului metafizic al omului. Cioran a fost un gânditor pasionat de istorie, pe care o cunoștea bine din vastele sale lecturi şi mai ales din autorii şi memorialiștii perioadelor de decadență.
Atâta vreme cât a păstrat legătura cu originile şi nu s-a înstrăinat de sine, omul a rezistat. Astăzi, el este pe cale să se distrugă prin obiectivare de sine, producţie şi reproducţie irepresibilă, exces de autoanaliză, de transparenţă şi prin triumful artificialului. Ironia destinului a vrut ca Emil Cioran să devină celebru tocmai în limba franceză, ale cărei constrângeri le repudiase în tinereţe. Dacă idiomul francez i-a potolit excesele şi i-a dăruit secretul formei şi al formulării, rădăcinile sale româneşti i-au procurat seva care a dat strălucire operei sale.
Cum ai putut fi ceea ce erai, Emile?
Copilaria, prietenia cu groparul din cimitir, footbalul cu craniile, cred ca i-au marcat subconstientul in sensul gandirii si operei sale.