Realizat în 1971, documentarul Amintiri bucureștene face o incursiune (fascinantă prin imagini, pe alocuri anostă prin comentariile naratorilor) în lumea antebelică și interbelică din capitala României.
În cuvintele lui Ion Cantacuzino (în revista Cinema, 1971), filmul de montaj (cum este și acest documentar) este mai mult decât „o excelentă școală de tehnică cinematografică”. Iar Amintiri bucureștene „are tot ce trebuie ca să încânte: inedit și senzațional, multă curiozitate și puțin ridicol, duioșie și ironie, imagini frapante și emoționante”.
Filmul este valoros mai ales prin imaginile-document pe care le prezintă. Descoperim, spre exemplu, scene cu Tudor Arghezi privind panorama orașului, cadre rare cu Maria Tănase sau înregistrări cu manifestații de stradă din 1912 (unele dintre acestea fiind utilizate cu scop propagandistic, pentru a ilustra și evenimente petrecute în anii ‘20).
