Lumea noastră a fost odată dominată de dinozauri. Au păşit unde păşim noi, au băut aceeaşi apă, au respirat acelaşi aer şi s-au bătut pe aceleaşi câmpuri de luptă. Dar apoi au înfruntat o zi pe care nimeni dintre noi nu şi-o poate imagina. Creat de Discovery Channel în 2010, Ultima zi a dinozaurilor tratează tema dispariţiei acestor reptile gigantice.
Realizatorii documentarului susţin că dispariţia dinozaurilor şi a multor altor specii din acea vreme a fost cauzată de ciocnirea unui asteroid uriaş cu planeta Pământ. Impactul ar fi avut loc acum 65 de milioane de ani. Dovezile indică faptul că asteroidul a aterizat în Peninsula Yucatan. Cercetătorii susţin că, în urma impactului, s-a creat un nor de praf care a blocat pătrunderea luminii solare şi care a împiedicat fotosinteza.
Astfel, au dispărut mai multe specii de plante, dar şi animale ierbivore care se hrăneau cu acestea. Alte conscinţe ale impactului au fost ploile acide, incendiile puternice, mediu în care dinozaurii nu au putut supravieţui.
superb, oare si adevarat. se poate repeta?
un documentar destul de bun
Categorit ca acel eveniment catastrofal se poate repeta din nou.
De fapt exista o teorie dovedita stiintifica ca exista acea ciclicitate al evenimentelor apocaliptice datorate coleziunilor cu asteroizii care au loc periodic la aprox. 65 milioane de ani ,iar acum se cam asteapta sa se repete acest lucru.
Dar viata va continua chiar si fara specia umana
Filmul este prezentat din perspectiva evolutionista, o perspectiva care prezinta lacune si contradictii serioase in sanul ei.
1. Pe peretii unor pesteri au fost descoperite picturi de dinozauri vanati de oameni doar cu putin mai mici decat ei, ceea ce inseamna ca au fost contemporani, iar oamenii uriasi au fost dovediti arheologic.
2. Datarea cu radiocarbon presupune ca atmosfera Pamantului continea in trecut aceeasi concentratie de Carbon radioactiv ca cea din zilele noastre. Dar, daca Biblia are dreptate, inainte de potopul lui Noe, care a avut loc acum 4360 de ani, perdeaua hidrosferica de la limita superioara a atmosferei (cea care s-a prabusit la Potop), era un scut foarte eficient impotriva penetrarii radiatiilor solare UV, care produc radiocarbonul, prin descompunerea azotului atmosferic. In consecinta, atmosfera de atunci continea cantitati nesemnificative de radiocarbon, iar plantele si animalele, la fel. De aceea, daca vechimea unui os datand din perioada respectiva este datat cu metoda radiocarbon, presupunand ca osul respectiv ar fi avut candva aceeasi concentratie cu cea a animalelor din zilele noastre, ne dau marje de eroare de ordinul zecilor de milioane de ani.
3. Daca exista oase, si chiar schelete intregi de animale sau dinozauri care au rezistat descompunerii zeci de milioane de ani, atunci pamantul ar trebui sa fie suprasaturat de osemintele animalelor care au murit in ultimele sute de mii sau milioane de ani.