Insula Ada Kaleh, un pământ cu climat mediteranean, era așezată chiar în mijlocul Dunării, la trei kilometri de Orșova. Legenda insulei începe undeva în vremurile zeilor și se termină brusc în 1971. Atunci a fost dinamitată. Peste rămășițele ei au venit apele lacului de acumulare al barajului de la Porțile de Fier.
Pentru Ada Kaleh s-au bătut secole de-a rândul Imperiul Austro-Ungar și cel Otoman. Căci cine stăpânea Ada Kaleh, „un mic Gibraltar”, cum l-au botezat istoricii, controla circulația pe fluviu și pe uscat, în zonă. Legendele despre Ada-Kaleh pornesc din vremurile argonauților. Până și Hercule ar fi încercat, cândva, să cucerească cetatea din mijlocul Dunării. Grecii au botezat-o Cotinusa – adică pământul măslinilor sălbatici.
Insula a fost locuită încă din antichitate. Herodot amintea de Cyraunis, despre care scrie că lungimea insulei este de 200 de stadii, îngustă, plină de măslini și de viță sălbatică. Prima atestare documentară este un raport al Cavalerilor Teutoni din 22 februarie 1430, despre fortificațiile bănățene, care vorbește despre insula Saan cu 216 oameni. De la 1430 devine cunoscută ca Ada Kaleh.
Ada Kaleh – Gibraltarul de pe Dunăre
Datorită poziției strategice a insulei, în conflictul imperiului austro-ungar cu cel otoman insula Ada Kaleh a avut o importanță deosebită. În anul 1689 armata austriacă a construit o fortăreață împotriva Imperiului Otoman. În următoarele decenii, ocupația insulei Ada Kaleh s-a schimbat de mai multe ori între Austria și Imperiul Otoman. În urma Tratatului de Pace de la Belgrad din 1739, insula a rămas permanent turcilor, cu scurte întreruperi temporare în favoarea austriecilor între anii 1789 și 1791.
Uitată la Congresul de pace de la Berlin (1878), insula Ada Kaleh a rămas posesiune turcă aflată sub ocupație austro-ungară până în anul 1918/1920, când a devenit teritoriu românesc. Majoritatea populației insulei era de origine turcă.
Înaintea creării lacului de acumulare de la Porțile de Fier, principalele obiective istorice de pe insulă au fost demolate. Încercarea reclădirii lor în aval pe insula Șimian în anii următori, a fost însă fară succes, majoritatea locuitorilor preferând să se mute în alte regiuni ale României (de ex. Dobrogea) sau să emigreze în Turcia. Ideea de a reconstrui insula Ada Kaleh nu a fost însă abandonată. (Surse Wikipedia și Jurnalul Național)
stergeti-l! spune ca cel ce a urcat videoul pe youtube ia interzis vizualizarea in afara tarii.:|
ingrozitor ce s-a intamplat …nu mai am cuvinte.
Vorbiti prostii ! Portile de Fier furnizeaza 15% din ebergia electrica a tarii.
exista si alte modalitati.prostii vorbesti mai ales TU!distrugator de pamant si istorie ce esti!
Nu vorbeste nici unul prostii. Pe de-o parte s-a distrus in mod iremediabil insula. Pe de alta parte, Portile de Fier 1 nu inseamna doar hidrocentrala ci un intreg sistem hidroenergetic si de navigatie. In acele vremuri, navigatia pe Dunare in acea zona era extrem de dificila.
duceti-va dracu de trogloditi alienati religios , roboti, fantome ale noului val care platiti „SFANTA FACTURA ” !!….dementa umana nu are margini si duce la asemenea catastrofe ! .insula era printre ultimile dovezi imbatabile ale existentei super vechii civilizatii atlante ! totule era sub insula -coloanele lui Hercule ! …ma pis pe aia 15 % ai tai si ai neamului tau(cei care au contribuit moral sau fizicla disparitia insulei) de imbecili-sa ti dispara samanta daca se poate ! …..ceausescu, la fel ca toti imbecilii trogloditii religiosi a executat ce i s-a spus !…
– ma baiatu’ cand ai fost ultima oara la roentgen ???
Pacat ca s-a scufundat,mare pacat!!
Daca traia Ceausescu nu se mai facea atata praf in ce priveste Rosia – Montana. Pacat, era ceva deosebit… Nu ar fi trebuit inundata iar Hidrocentrala mutata mai sus.
Desigur nu voi uita ca in jurul anului 1966 mergeam cu navele reparate in santier, in probele de mars in Cazane, dupa care reveneam in aval si apoi acostam la dana insulei Ada-Kaleh, vizitam repede insula, apoi serveam asa zisa cafeaua turceasca.Este o pagina de istorie traita din plin, ce nu se poate uita niciodata!
Fericiti cei care au mai avut norocul de a vizita aceasta insula , ADA KALEH,populata de turci , cu o cetate si un sarm aparte ; am vizitat aceasta insula , in 1968 , cred…..am fost fermecati ; pacat ca nu mai este ; acolo am mancat celbrul RAHAT turcesc si alte preparate delicioase de cofetarie….atmosfera insulei , ceva ce nu mai este, o populatie diferita , obiceiuri aparte; turcii locuiau pe insula, costume pitoresti , salvari, multa culoare orientala….
Am vizitat Ada Kaleh în anul 1967. Mi-a produs o impresie atât de puternică încât acum, la peste 40 de ani, îmi amintesc tot ce am văzut acolo. Mai tîrziu, cînd am citit „1001 de nopți” mi-am închipuit că totul se petrece în Ada Kaleh!
Odata cu Ada Kaleh a disparut o lume! Felicitari celor care conduceau atunci Directia Monumentelor Istorice pentru ca au solicitata realizarea acestui film document!
Pacat de istoria acestei frumoase insule, pt ca iata acum niste indivizi mult prea saraci cu duhul, isi exprima fanteziile mistice netinand cont ca traim in secolul XXl. Vorbesc despre miracole si fenomene infantile pastrate din evul mediu intunecat. Pacat ca povestea insulei nu este comentata de istorici fara sa se faca apel maimutariile inventate de tot felul de indivizi fara ratiune de genul aluia care spunea ca a vazut el un ,,sfant” care s-a transformat in lumanare etc si daca el chiar crede asta, inseamna ca se droga ori astfel de personaje nu trebuiesc lasate sa intineze imaginea frumoasa a insulei