Documentarul surprinde pirateria de petrol din Brazi, Prahova. Pe locul unde acum se află Rafinăria, existau încă din anii ’70 „surse” ilegale de combustibil și de încălzire pentru țiganii din localitate, care furau zilnic amestecul de benzină și motorină din găurile făcute peste noapte și acoperite de poliție în fiecare dimineață.
„În anul 1972, un cioban din satul Brazi, lângă Ploiești, săpând un puț, în loc de apă a descoperit reziduurile petroliere de la rafinăria din apropiere. Nici până astăzi nimeni nu știe exact cum s-a format acest „buzunar” de benzină și motorină amestecate; în orice caz pentru săteni altceva era important – acest „petrol” se poate folosi… Au apărut primele gropi și o regulă importantă: petrolul se scoate la fiecare trei ore și ziua și noaptea, ceea ce înseamnă cel puțin două schimburi de câte trei sau patru oameni.
Munca e grea, se lucrează mai ales iarna, când e nevoie de încălzire ieftină, iar aproape singura unealtă e găleata… Poliția locală n-a fost de acord de la început cu această „afacere” – au venit și au astupat gropile, dar peste câteva săptămâni ele au apărut din nou. Atunci au venit înc-o dată și le-au astupat, amenințându-i pe oameni cu închisoarea, dar nici asta n-a avut efect – gropile au reapărut…
Au venit din nou și înc-o dată și înc-o dată și așa a început tristețea aurului negru.” (extras din documentar)
