Omul care planta copaci prezintă povestea lui Elzeard Bouffier, care, pe parcursul a peste 35 de ani, a plantat o pădure magnifică într-o zonă dezolantă a Franţei. Povestea este spusă de un tânăr călător care-l întâlneşte întâmplător într-o zi pe acum bătrânul gentilom. Îl vede întorcându-se la pădurea sa de mai multe ori de-a lungul zecilor de ani pentru a observa peisajul.
Oscarul câştigat pentru Crac! i-a permis lui Frédéric Back să îşi îndeplinească visul de a ecraniza frumoasa poveste scrisă de Jean Giono, Omul care planta copaci (L’homme qui plantait des arbres).
Într-o formă mai distilată, mesajul ecologic şi filozofia vieţii reflectă preocupările deja prezentate de Back în celelalte filme ale sale. Seminţele plantate de cioban sunt simbolul tuturor acţiunilor noastre, bune sau rele, care au efecte atât de ramificate şi îndelungate, încât cu greu le putem imagina. Depinde de noi să raţionăm şi să acţionăm în acord cu speranţele nostre pentru viitor şi, dacă este posibil, să lăsăm în urmă o lume mai frumoasă şi mai promiţătoare decât cea moştenită.
Un umanist şi militant pentru mediu cu mult înaintea timpului său, scriitorul francez Jean Giorno (1895-1970) s-a inspirat din propria experienţă şi din istoria regiunii de baştină pentru a scrie Omul care planta copaci în 1973. Frédéric Back a întâlnit povestea lui Giorno în revista Le sauvage în 1974. Plantând el însuşi peste 30.000 de copaci ca membru al Organizaţiei Contra Poluării, a decis să aducă pe ecrane o poveste cunoscută până atunci doar cititorilor periodicelor specializate.
Transformând povestea lui Giorno într-un film, Back a dorit ca mesajul ei să ajunga la o audienţă cât mai mare posibil. Pe parcursul cercetării sale, creatorul de film a descoperit oameni ce duceau aceeaşi muncă umilă, continuă în lumea reală, fără mijloace decât cele ale ciobanului din poveste. Răspunsul publicului faţă de film a fost mult mai mare decât şi-ar fi putut imagina Back: milioane de copaci au fost plantaţi pe toate continentele. (Sursa: Artboom)
