Mihai Viteazul a fost un om umblat prin lume. A călătorit la Viena și la Istanbul, a cunoscut și lumea Răsăritului, și lumea Apusului și și-a dat seama de timpuriu care sunt comandamentele politice ale unui om care vrea să devină domn. Statui cu Mihai Viteazul se află mai peste tot în România. Numele lui se confundă a pătruns în muzică, în literatură și este cert că marele voievod a devenit un simbol național.
Totuși, mulți se întreabă care este adevărul istoric, acela real, de la care a plecat acest proces. Documentarul Destinul unei națiuni: Mihai Viteazul și Transilvania se concentrează pe apogeul și finalul tragic al domnitorului, într-o perioadă în care întregul continent european era în proces de transformare.
Într-o zi de toamnă a anului 1599, Mihai Viteazul, domn al Țării Românești, lua jurământul de credință al unei părții din oastea sa în micul târg al Ploieștilor și pe vechiul drum de care dintre Muntenia și Transilvania trecu munții prin Pasul Buzăului și descinse destul de ușor în Țara Bârsei, unde îl așteptau detașamentele înarmate ale secuilor.
Aceștia erau dușmani de moarte ai principelui ardelean Andrey Bathory, care atentase la vechiul lor statut de libertăți și privilegii, la fel cum făcuse și vărul său, Sigismund, de la care cardinalul preluase în primăvara lui 1599 tronul Transilvaniei. Cealaltă parte a oastei lui Mihai Viteazul, avându-i în funte pe frații Buzești, s-a pus în mișcare ceva mai târziu. Cele două coloane s-au unit la 26 octombrie 1599, în apropiere de Sibiu, spre completa surpriză a lui Andrey Bathory, care abia a avut răgazul să-și mobilizeze forțele.
