Taina dacilor – Peștera Ialomicioara

Peştera Ialomicioara, supranumită şi „Peştera Regilor”, este una dintre cele mai spectaculoase destinaţii turistice din România. Peştera Ialomicioara este situată în judetul Dâmboviţa, pe versantul drept al Cheilor Ialomiţei. Acest loc magic este scobit în calcarele jurasice ale Muntelui Bătrâna. Încărcătura deosebită a acestor locuri i-a atras de-a lungul timpului atât pe daci, cât şi pe primii creştini, călugări care se aflau în căutarea singurătății şi a unui loc de rugăciune.

Se spune că în Peştera Ialomicioara a poposit şi Apostolul Andrei, cel trimis să creştineze această zonă. Mihnea Vodă, voievodul Ţării Româneşti, a ridicat în prima jumătate a secolului al XVI-lea un schit din lemn, chiar la intrarea în peşteră, care a ars complet, fiind construit din bârne de brad, îmbrăcate de sus până jos în şiţă.

De-a lungul timpului, schitul a fost refăcut (în anii 1818, 1940, 1961) și a ars de mai multe ori. A fost refăcut ultima dată în 1993. Este aşezat acolo special parcă pentru a primi lumina necesară pătrunderii în tainele întunericului. Miracolele ţi se înfăţişează unul câte unul în faţa ochilor de cum pătrunzi în peșteră. Fiorii necunoscutului nu-ţi dau pace, intri într-o viaţă neştiută, cea subterană, plină de întuneric şi mister.

Dar, tocmai asta te fascinează şi nu poţi scăpa de curiozitatea cunoaşterii vieţii de sub pământ. La intrarea în Peştera Ialomicioara există un cimitir al călugărilor, vechi de sute de ani. Se spune despre el că primeşte energie nepământeană, fiind mereu cald.

Peștera Ialomicioara – casa lui Zalmoxe

Măsurătorile radiesteziştilor au demonstrat că locul poartă încărcătură energetică, dar nu se poate spune de ce natură este această energie şi ce anume produce vibraţiile depistate în interiorul peşterii.

Se ştie din timpuri străvechi că Sanctuarul dacic de pe Vârful Omu, împreună cu alte două sanctuare din Ceahlău şi Retezat, formează Triunghiul de aur al Daciei.

Mai multe legende spun că Zalmoxe, zeul suprm al dacilor, trăia în Bucegi, munte numit pe vremea aceea Kogaion. Omul zeificat ulterior cu numele Zalmoxe și-ar fi avut sediul în Peştera Ialomicioara, unde curgea o apă limpede, dătătoare de viaţă şi vindecătoare de boli. Numele de Kogaion, însemnând „Capul Magnificului”, este dintotdeauna asociat cu Sfinxul ce străjuieşte Bucegii.

Cercătări făcute în 1927 relevă că simbolul de pe Columna lui Traian, ce se găsea şi pe scuturile dacilor, nu este altul decât simbolul celor Şapte Izvoare, locul sfânt din partea estică a masivului Bucegi. De aici, Zamolxis bea apa considerată şi acum de către unii specialişti drept apa cea mai pură din lume. Aceasta, deoarece încărcătura de bacterii este aproape zero.