Secretele morților – Asasinul cu umbrelă

Secretele morților – Asasinul cu umbrelă
Categorie

Era luni, 11 septembrie 1978, cand scriitorul și jurnalistul bulgar emigrant Georgi Markov murea la Londra, la vârsta de 49 de ani. Un film documentar despre o crimă politică perfecă, o moarte rămasă  una dintre cele mai mari enigme ale Războiului Rece. Markov a fost un personaj adulat în Bulgaria, înainte de a fugi în Occident în 1969. Ulterior, a obținut permisiunea oficială de a părăsi Bulgaria. După ce a ajuns în Anglia, s-a angajat la BBC și a devenit scriitor de scenarii pentru radio Europa Liberă.

La 8 iunie 1975, a trimis primul său scenariu la Europa Liberă, numit “Datoriile literaturii contemporane bulgare”. În următorii trei ani a scris peste 130 de scenarii pentru emisiuni duminicale cu titlul “In absentia: Rapoarte despre Bulgaria”. Aceste programe nu se referau doar la viața culturală din Bulgaria, ci dezvăluiau și aspecte oculte despre viețile liderilor de partid, în special despre conducătorul Partidului Comunist, Todor Zhivkov, care ar fi apelat la KGB ca să îl reducă pe Markov la tăcere. Au urmat două tentative eșuate de otrăvire a lui Markov.

Dar pe 7 septembrie 1978, în timp ce aștepta un autobuz, Markov a simțit o înțepătură în coapsă. S-a întors și a văzut un bărbat aplecându-se după umbrela de pe jos. Bărbatulș și-a cerut scuze și a plecat. În acea după masă, Markov a făcut febră. A fost transportat la spital, unde a primit tratament pentru otrăvire. Dar starea sa s-a înrăutățit și Markov a murit trei zile mai târziu.

7.31

7.31/10 din 16 voturi

Filme similare

6 comentarii la „Secretele morților – Asasinul cu umbrelă”

  1.  
    Moartea, din creștet până în tălpi, toți suntem impregnați de Ea. E legea și osânda fiecăruia dintre noi. O detestăm cu respirația, cu unghiile, cu hainele, cu tot ce suntem și totuși o așteptăm ca pe-o osândă, ca pe un blestem, știind că într-o zi va sosi. Să dormi, să mori, spiritul tău să continuie într-o nouă și necunoscută dimensiune.Gilberta

    Răspunde
  2. Avem totdeauna o rezervă în fața morții, încercăm să înpingem timpul înapoi, în perioada post natală, ajungând din nou în pântecele matern și asfel să-i interzicem accesul,popasul, trecerea în fugă la ceea ce reprezintă existența noastră pe pământ. Ea, și numai Ea ne înterzice rațiunea de a mai fi. Gândindu-mă la moarte, trăiesc senzația sufocării, a zvârcolirii, trăiesc o stare de nebunie, râd și plâng spasmodic așteptând-o.   Gilberta

    Răspunde

Adaugă un comentariu: