Este 8 februarie 1564: Michelangelo Buonarotti, marele sculptor, pictor și arhitect, moare într-unul din cele mai sărace cartiere ale Romei. A doua zi, în zori, oamenii Papei sosesc la atelierul său pentru a căuta tot ceea ce mai avea de valoare. Nu găsesc mai nimic. Înainte de a muri, Michelangelo a ars toate documentele și desenele sale.
Imediat, corpul său dispare, fiind dus în secret la Florența. Atotputernica Biserică, pe care a slujit-o jumătate de secol, nu are ocazia să-l omagieze prin funeralii de stat. Michelangelo Buonarotti era protejatul Bisericii Catolice, papalitatea angajându-l să creeze multe din cele mai importante piese de artă ale sale, inclusiv frescele din Capela Sixtină.
Timp de patru secole și jumătate, moartea sa misterioasă a fost izvor de zvonuri și speculații. Istoricul Antonio Forcellino a făcut o descoperire surpinzătoare, care dezvăluie adevărul întunecat despre ultimii ani ai sculptorului. Inadvertențe bizare ale unei statui celebre l-au făcut pe Forcellino să găsească dovezi ale unei înșelătorii voite și ale contactului cu membrii unui grup clandestin, ale cărui idei erau pedepsite cu moartea de Inchiziție.
Deși Michelangelo și-a petrecut viața glorificând Biserica Catolică prin operele sale, sufletul și mintea îl duceau pe un drum al ereziei și divergenței. Antonio Forcellino crede că între artist și Biserică a avut loc o ruptură ireparabilă și spune că a descoperit credința lui Michelangelo în ideile protestante, dar și parteneriatul său cu o grupare clandestină care avea ca scop combaterea decadenței și corupției din rândul clerului și al Bisericii.
