Seria începe cu întrebarea care străbate toate cele opt episoade: mai are planeta loc pentru diviziunea ei de viețuitoare? David Attenborough o pune încă din primele minute, iar episodul de deschidere răspunde cu imagini care nu fuseseră filmate niciodată la această scară. Episodul leagă aceste locuri într-o singură poveste despre cât de strâns depinde fiecare habitat de celelalte.
Filmările au durat nouă ani și jumătate și au acoperit 50 de țări, cu peste 600 de oameni în echipă. Echipa din spatele seriei este cea care a făcut „Planet Earth” și „Blue Planet”. Rezultatul se vede în secvențe ca pâlcurile de cormorani guanay din largul coastelor Perului, filmate cu camere stabilizate pe planor, care se năpustesc în valuri dese asupra bancurilor uriașe de anșoa.
Episodul sare dintr-un habitat într-altul. La lacul Natron din Tanzania, păsările flamingo cuibăresc după o ploaie torențială, iar când apa se retrage puii trebuie să străbată kilometri pe un fund de sare ca să ajungă la apa dulce. În Serengeti, o haită de câini vânători încercuiește un pui de gnu. În pădurile Canadei, o haită de lupi urmărește caribu.
La mijlocul episodului apar secvențele despre polenizare – o orhidee care își lipește polenul pe spinarea unei albine mascul, dându-i în schimb o substanță parfumată cu care să-și atragă perechea. În pădurile tropicale din Costa Rica și Panama, trei specii de manakin au parade nupțiale complet diferite, filmate comparativ pentru prima dată.
Finalul lasă imaginea care definește seria. Attenborough arată cum se topesc calotele din Arctica mult mai repede decât estimau modelele, cu ursul polar care nu mai găsește gheață pe care să vâneze, iar în Groenlanda un ghețar se prăbușește și ridică un val uriaș. Episodul a fost produs de Adam Chapman și a deschis sezonul lansat de Netflix pe 5 aprilie 2019.
