Regiunile polare sunt locul unde încălzirea globală se vede cel mai repede, iar episodul al doilea al seriei este construit în jurul acestei urgențe. Filmările arată cum se schimbă viața la capetele planetei și ce se întâmplă cu animalele care depind de gheață.
La capătul sudic, miliarde de krill antartic se hrănesc cu alge de sub gheața care se retrage. Pinguinii gentoo urcă pe stânci pentru a-și depune ouăle, iar puiul trebuie să reziste în timp ce bătrânii se duc la hrană. Peste ei vin balenele cu cocoașă și, în larg, orci care vânează pinguini. Pe insula South Georgia, albatroșii călători cresc pui, iar foci leopar petrec iarna în apele mai calde de aici ca să prindă pinguini regali.
În nordul îndepărtat, efectul se citește direct în obiceiurile ursului polar. La Svalbard, foci inelate folosesc tot mai rar vizuinile de sub zăpadă, ceea ce ia ursului avantajul pândei: fără zăpadă, nu mai are de unde să sară. Secvența arată urși care sapă în gol și se hrănesc tot mai puțin.
Diferența față de alte documentare de natură este că aici gheața nu e doar decor: ea este infrastructura pe care se sprijină tot lanțul trofic polar, iar filmul o tratează ca atare.Cea mai dureroasă parte a episodului este la Marea Bering. Peste o sută de mii de morse s-au adunat pe o plajă din Extremul Orient rus, pentru că nu mai există gheață pe care să se odihnească. Înghesuite, unele urcă pe stânci înalte, iar multe cad și mor. Producătoarea Sophie Lanfear a precizat că secvența combină filmări de pe două plaje separate.
Nu totul se termină rău. În Arctica canadiană, narvalii așteaptă o crăpătură în gheață ca să treacă prin apele puțin adânci. Episodul a fost nominalizat la premiile BAFTA pentru cel mai bun documentar de natură și a fost difuzat, ca și primul, pe 5 aprilie 2019.
