Domnia regelui Carol I a transformat Bucureștiul în Micul Paris sub influența urbanismului parizian. Dar destinul Capitalei avea să fie marcat tragic în vremea celei mai teribile dictaturi din țările foste comuniste ale Europei. Epoca Ceaușescu introducea în București, orașul contrastelor, o stereotipie și o gigantomanie proprii oricărei dictaturi care încearcă și reușește să oculteze istoria locală, impunând imagini ale omului nou, ale orașului nou, ale epocii noi.
Spitale, lăcașuri de cultură ce au marcat civilizația românească, toate au dispărut. Dar nu ca urmare a unor catastrofe naturale sau din pricina vreunui război nimicitor. Au dispărut în mod criminal, dintr-o absurdă și incultă voință dictatorială care sperase să facă din București un „oraș al Epocii de Aur” și doar atât.
Iată de ce, în chip tragic, orașul european al tuturor stilurilor și al tuturor confesiunilor, orașul atâtor armonii arhitecturale poate intra în istoria contemporană drept singura capitală din lume al cărei patrimoniu a fost agresat în timp de pace. (Sursa)
Realizat de Cistian Amza după un scenariu scris de academicianul Răzvan Theodorescu, documentarul O capitală distrusă în timp de pace a luat Premiul Asociației Profesioniștilor de Televiziune în anul 2012.
