Vă prezentăm un documentar-interviu inedit cu poetul Nichita Stănescu, realizat în anul 1982. Este considerat atât de critica literară unul dintre cei mai importanţi scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuşi o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”. Nichita Stănescu aparţine temporal, structural şi formal poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970.
Nichita Stănescu a fost considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu şi Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime şi intensitate remarcabile. A făcut parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici şi poetici (Sursa).
nu stiu ce m-as fi facut fara Nichita,dragul de el…
Acelasi lucru l-as spune si eu despre acest mare om…..o bijuterie pentru acesta tara care predomina in aceste timpuri predomina incultura
Mare,mare,foarte mare poet.Ce pacat ca a murit prematur!
mai degraba a fost un foarte mare filozof… fundamental… este un logic in cuvintul sau si va ramine un mare luminat al sensului cuvintului… sint oameni care au ramas cu ideea ca cuvintul este inca Dumnezeu… puritate ciind tu ne tii, ne dai pe mina suferintei divine…si flama arde repede daca nu facem atentie… LUMINA IUBIRE SI CONSTIINTA…!
” A venit toamna/acopera-mi inima cu ceva/Cu umbra unui copac/sau mai bine,cu umbra ta” nichita si jocul superior cu Cuvantul , cu”Necuvintele”
Regretatul George Pruteanu scria despre „ingerul blond” astfel: „Nichita Stanescu nu compunea poezie, ci o genera. Poezia era ca o lumina care iesea din el, numai impreuna cu el fiind deplina”.
,, Spune-mi dacă te-aş prinde într-o zi şi ţi-aş săruta talpa piciorului,nu-i aşa că ai şchiopăta,fiindu-ţi teamă să nu-mi striveşti sărutul ” !? ( de N. Stanescu)