Filmul documentar Navigatori care dispar este o cronică despre dispariția plutașilor de pe Bistrița odată cu construirea hidrocentralei de la Bicaz. Realizat în anul 1965, documentarul face o incursiune în viețile plutașilor – tăietori de lemne – din satul Ciocănești, din Bucovina, cei care transportau buștenii pe văile repezi ale râului Bistrița Aurie.
Până la construirea sistemului hidroenergetic de la Bicaz, transportul lemnelor pe calea apelor era o îndeletnicire comună locuitorilor de pe valea Bistriţei din Suceava şi Neamţ. Plutăritul avea reguli stricte, iar sezonul însemna 26 de săptămâni pe an.
Aşezarea lemnelor în plute nu se făcea oricum, ci după anumite reguli, pentru o eficientizare a transportului, şi pentru a nu crea probleme plutașilor la pragurile râului. Nu se transportau niciodată lemne de foioase cu plutele, deoarece acestea, fiind prea grele, se scufundau.
