Nicolae Ionescu, născut la 16 iunie 1890, a fost un filosof, logician, pedagog şi jurnalist român, orientarea sa filosofică fiind denumită „trăirism”. Acest film documentar este o biografie a celui care, pe parcursul vieţii, a adunat în jurul său o serie de membri marcanţi ai perioadei interbelice, precum Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran, Vasile Moisescu sau George Murnu. Este cunoscut, de asemenea, pentru legăturile sale romantice cu câteva din femeile celebre ale vremii, printre care Maruca Cantacuzino-Enescu, soţia muzicianului George Enescu, Elena Popovici-Lupa şi pianista Cella Delavrancea.
Nae Ionescu s-a apropiat încă din timpul liceului de cercul socialist şi cu această ocazie l-a cunoscut pe Panait Istrati. În ultimul an de liceu a fost exmatriculat de la Liceul Bălcescu din Brăila, din câte se pare pentru republicanism național. Şi-a terminat studiile la alt liceu, iar apoi a urmat Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, absolvind specializarea filosofie în 1912. Apoi a fost numit profesor la Liceul Matei Basarab din Capitală, iar după o vreme pleacă în Germania, la Gottingen, unde l-a prins Primul Război Mondial. Imediat s-a întors în ţară, unde s-a căsătorit cu Elena Margareta Fotino. În 1916 s-a întors în Germania, iar după intrarea României în război este închis în lagărul Celle-Schloss, de unde a fost eliberat în 1917.
Doi ani mai târziu, Nae Ionescu și-a susținut doctoratul în filosofie la Universitatea din Munchen, iar în 1919 a revenit în România, dedicându-se carierei didactice şi jurnalistice. A fost arestat şi închis de mai multe ori din cauza convingerilor sale politice şi a decedat din cauza unei boli de inimă pe 15 martie 1940. Cariera sa jurnalistică este legată de publicaţiile Noua Revistă Română, condusă de Constantin Rădulescu-Motru, şi Cuvântul, la care a colaborat cu Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian şi Emil Cioran.
Ce comentariu să mai adaug că însuși titlul „Lucrării” este intitulat „O COMOARĂ”, este ceva ce ne trebuie mereu, mai ales noi ăștia ce am făcut școala pe vremea comunismului în care totul era cenzurat și nu aveam acces la numele de N. Ionescu, E. Cioran, M. Eliade, M. Sebastian, M. Vulcănescu, V. Moisescu, N. Steinhard și alții, dar mai ales din literatura și filozofia (nu filosofia) universală. Acum fiind acest Internet nu mai pot „golanii” să cenzureze, că este internetul și aflăm imediat despre ce este vorba, iar atunci noi îi vom considera mincinoși, speculanți, haimanale, paraziți, depravați, imbecili, cretini sifilitici, răi, urîți, deviați, și acel desgust de persoană, antipatici, într-un cuvînt „GUNOAIE BIOSOCIALE”.