În 2006, când TVR a încheiat votul pentru cel mai mare român din toate timpurile, numele anunțat în direct pe 21 octombrie a fost Ștefan cel Mare. Rezultatul nu a fost o surpriză: domnise 47 de ani, între 1457 și 1504, cea mai lungă domnie din epoca medievală din Țările Române, și lăsase în urmă o Moldove care ajunsese la apogeul dezvoltării ei statale.
A urcat pe tron într-o țară slăbită de luptele pentru domnie și a construit puterea pe o clasă conducătoare nouă, formată mai ales din mica boierime, ridicată pe criterii de merit militar și loialitate. A sprijinit împroprietărirea colectivă a obștilor de răzeși, ceea ce i-a asigurat, în schimb, forța umană pentru „oastea cea mare” — o armată de masă care nu era permanentă, dar putea fi chemată la nevoie.
Pe plan extern, a dus peste 40 de războaie sau bătălii, marea lor majoritate victorioase. Cea mai semnificativă a fost Bătălia de la Vaslui, la 10 ianuarie 1475, împotriva unei armate otomane conduse de Soliman-Pașa, beilerbeiul Rumeliei. Victoria a fost atât de categorică încât, anul următor, sultanul Mahomed al II-lea a venit în persoană în Moldova. A mai câștigat la Baia, în 1467, împotriva lui Matei Corvin, la Lipnic, în 1469, împotriva tătarilor, și la Codrii Cosminului, în 1497, împotriva regelui Poloniei.
A ctitorit un număr mare de mănăstiri și biserici în Moldova, în Țara Românească, în Transilvania și la Muntele Athos — între ele Putna, ctitoria lui de căpătâi. Pentru aceste merite, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat la 20 iunie 1992, sub numele de Ștefan cel Mare și Sfânt. Portretul care l-a făcut recognoscibil în toată lumea este fresca de la Mănăstirea Voroneț, din 1488, în care apare încoronat.
Documentarul e primul din seria de portrete dedicate primilor zece clasați. „Mari Români” este seria de documentare a TVR 1 din 2006, prezentată de Sandra Pralong, cu scenariul și regia semnate de Alexandru Solomon.
