Lavrenti Pavlovici Beria s-a născut pe 29 martie 1899, într-o familie de etnie georgiană. S-a înrolat în CeKa în 1920 și a urcat repede în ranguri. În anii 1930 a trecut la munca de partid în Caucaz, iar în 1938 Stalin l-a numit șef al NKVD-ului, comisariatul pentru afaceri interne al URSS. Din 1938 până în 1945, adică și în anii celui de-al Doilea Război Mondial, a condus acest serviciu.
Stalin îl descria drept „propriul său Himmler”. Ascensiunea lui a marcat sfârșitul marilor epurări declanșate de predecesorul său, Nikolai Ejov, pe care Beria l-a lichidat. A fost, în același timp, unul dintre cei mai longevivi și mai influenți șefi ai poliției secrete din epoca stalinistă.
După invadarea Poloniei de către URSS în 1939, Beria a organizat masacrul de la Katyn, în care au fost uciși 22.000 de ofițeri și membri ai intelectualității poloneze. După ocuparea statelor baltice și a unor părți din România, în 1940, a coordonat deportarea a sute de mii de persoane. A avut și responsabilități operative pe frontul de est, unde unități ale NKVD se ocupau de intelligence, sabotaj și de barajele din spatele liniilor.
După moartea lui Stalin, în martie 1953, Beria a preluat conducerea Ministerului Afacerilor Interne și a devenit prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri. A încercat să se poziționeze ca succesor și a promovat o serie de măsuri de destindere. În iunie 1953 a fost însă înlăturat de la putere printr-o lovitură organizată de colegii din conducerea sovietică, cu sprijinul mareșalului Gheorghi Jukov.
A fost arestat, judecat pentru trădare și alte acuzații, și executat pe 23 decembrie 1953. Episodul care închide serialul este și cel mai lung: 101 minute. Urmărește un om care a condus aparatul represiunii în anii cei mai grei și care, în cele din urmă, a fost lichidat de exact mecanismul pe care îl stăpânise.
