Kliment Efremovici Voroșilov s-a născut pe 4 februarie 1881, într-o familie de muncitori ruși din Ucraina. A intrat devreme în Partidul Bolșevic și a participat la Revoluția din 1917. Momentul care i-a decis cariera a fost Bătălia de la Țarițîn, unde a luptat alături de Stalin și unde s-au împrietenit. Acolo a intrat în conflict cu Lev Troțki, comisarul pentru război, care îl considera nedisciplinat și incapabil să comande o armată - în octombrie 1918 a cerut să fie trimis în fața tribunalului militar.
Conflictul cu Troțki nu l-a oprit. În 1921 a fost ales în Comitetul Central al partidului, iar în 1925 Stalin l-a numit comisar al poporului pentru afaceri militare și navale, funcție care avea să devină comisariat al apărării. A condus armata sovietică aproximativ cincisprezece ani, în perioada în care URSS își construia industria militară și își reorganiza structura de comandă.
În 1935 Voroșilov a fost numit unul dintre primii cinci mareșali ai Uniunii Sovietice, cel mai înalt grad militar al țării după cel de generalisim, purtat doar de Stalin. Dintre cei cinci mareșali originali, trei au fost executați în marile epurări de la sfârșitul anilor 1930. Au supraviețuit doar doi: Voroșilov și Semion Budionnîi, amândoi apropiați ai lui Stalin.
La izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Voroșilov a fost considerat responsabil pentru eșecurile sovietice din Finlanda, din Războiul de Iarnă, și a fost înlocuit ca comisar al apărării cu Semion Timoșenko. Nu a căzut însă în dizgrație: între 1953 și 1960 a ocupat funcția de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem, adică șeful oficial al statului sovietic, după moartea lui Stalin.
A murit în 1969, la 88 de ani, într-o noapte de iarnă, după ce s-a simțit rău. Episodul urmărește unul dintre puținele destine din serial care se încheie în pat, la bătrânețe: un om care a condus armata într-o epocă în care a greși însemna, pentru aproape toți cei din jurul lui, execuția.
