Kliment Voroșilov - comisarul apărării al lui Stalin

Kliment Efremovici Voroșilov s-a născut pe 4 februarie 1881, într-o familie de muncitori ruși din Ucraina. A intrat devreme în Partidul Bolșevic și a participat la Revoluția din 1917. Momentul care i-a decis cariera a fost Bătălia de la Țarițîn, unde a luptat alături de Stalin și unde s-au împrietenit. Acolo a intrat în conflict cu Lev Troțki, comisarul pentru război, care îl considera nedisciplinat și incapabil să comande o armată - în octombrie 1918 a cerut să fie trimis în fața tribunalului militar.

Conflictul cu Troțki nu l-a oprit. În 1921 a fost ales în Comitetul Central al partidului, iar în 1925 Stalin l-a numit comisar al poporului pentru afaceri militare și navale, funcție care avea să devină comisariat al apărării. A condus armata sovietică aproximativ cincisprezece ani, în perioada în care URSS își construia industria militară și își reorganiza structura de comandă.

În 1935 Voroșilov a fost numit unul dintre primii cinci mareșali ai Uniunii Sovietice, cel mai înalt grad militar al țării după cel de generalisim, purtat doar de Stalin. Dintre cei cinci mareșali originali, trei au fost executați în marile epurări de la sfârșitul anilor 1930. Au supraviețuit doar doi: Voroșilov și Semion Budionnîi, amândoi apropiați ai lui Stalin.

La izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Voroșilov a fost considerat responsabil pentru eșecurile sovietice din Finlanda, din Războiul de Iarnă, și a fost înlocuit ca comisar al apărării cu Semion Timoșenko. Nu a căzut însă în dizgrație: între 1953 și 1960 a ocupat funcția de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem, adică șeful oficial al statului sovietic, după moartea lui Stalin.

A murit în 1969, la 88 de ani, într-o noapte de iarnă, după ce s-a simțit rău. Episodul urmărește unul dintre puținele destine din serial care se încheie în pat, la bătrânețe: un om care a condus armata într-o epocă în care a greși însemna, pentru aproape toți cei din jurul lui, execuția.

10.00

Nota: 10.00/10 din 1 voturi

Alte filme interesante

Nicolae Steinhardt – Infernul unui om fericit

Nicolae Steinhardt: 12 ani de muncă silnică pentru că a refuzat să depună mărturie împotriva lui Noica, botezat la Jilava în 1960, autorul Jurnalului fericirii.

Gary – Ion Dezideriu Sîrbu

2010

Ion D. Sîrbu, scos din Universitate în 1948 pentru că a refuzat să-l denunțe pe Blaga, condamnat politic în 1956, cu 17 ani de interdicție la publicare. Emisiune TVR Cultural.

Memorialul durerii: Ion Gavrilă Ogoranu

2008

Ion Gavrilă Ogoranu, liderul rezistenței anticomuniste din Munții Făgăraș: 28 de ani ascuns de Securitate. Documentar TVR din serialul Memorialul durerii.

Episodul 8 – Cosmologie

2001
10

Este cel mai ambițios pas al documentarului, pentru că mută discuția din temple direct în structura intimă a materiei.

>