Realizat de TVR Cultural, filmul documentar Grădina cu suflete a Baronului Bellu spune povestea plină de evenimente a locului numit Cimitirul Bellu, unde se odihnesc cele mai multe personalități ale istoriei și culturii noastre moderne și despre care s-au scris de-a lungul vremii sute de pagini.
Aici se regăsesc monumente funerare de o frumusețe aparte, sculpturi rare, adesea din marmură scumpă, care înnobilează aleile. Emil von Becker, Raffaello Romanelli, Karl și Frederic Storck, Oscar Han, Ion Mincu, Ion Georgescu, Dimitrie Paciurea, Ion Jalea, Corneliu Medrea, Melita Petrașcu ori Constantin Barachi sunt numai câteva dintre numele artiștilor care și-au pus amprenta asupra locului, prefăcându-l într-un adevărat muzeu.
O plimbare printre aceste morminte vechi este ca o lecție de istorie în aer liber. În prag de primăvară, aproape toate cavourile se îmbracă în flori, iar în aer se simte mirosul lumănărilor fumegânde. Pe aleea scriitorilor, la umbra teiului, odihnește Eminescu. Întotdeauna are flori și lumânări aprinse pe mormânt. Alături îi stau confrații Coșbuc, Caragiale, Iorga, Sadoveanu, Labiș, Nichita Stănescu și Marin Preda. Încerci să calci ușor printre morminte, parcă să nu-i trezești din somn…
Până la jumătatea secolului al XIX-lea, bucureștenii își îngropau morții în curțile bisericilor, iar săracii și oamenii de rând erau înmormântați în cele câteva cimitire din afara orașului. Asta până în anul 1831, când, pentru a fi în pas cu lumea modernă, legiuitorii bucureșteni au desființat aceste cimitire și au hotărât ”Legiuirea pentru înmormântări afară din oraș”.
21 de ani mai târziu, o comisie a Sfatului Orășenesc se reunea pentru a discuta despre crearea altor cimitire în afara Bucureștiului. Unul dintre acestea era situat pe ulița Șerban – Vodă, unde se afla o grădină mare aparținând baronului Barbu Bellu (1825 – 1900), pe atunci ministru al Cultelor și Culturii. Pe terenul donat, lucrările de amenajare a cimitirului au fost începute pe 26 noiembrie 1852 și au fost terminate 6 ani mai târziu, în septembrie 1858, când Cimitirul Bellu a început să funcționeze. (sursa)
