Ideea unui prinț străin pe tronul românesc a apărut în epoca luptei pentru emanciparea națională „având, în primul rând, sensul unei tendințe de consolidare a existenței politice a Principatelor române”. Principele străin avea semnificația asigurării unui sprijin extern pentru existența statelor românești, grav amenințate de cele trei imperii vecine: rus, otoman și habsburgic.
După o temeinică argumentare privind necesitatea Unirii celor două țări române, la 9/21 octombrie 1857 se explicau motivele care au determinat opțiunea în favoarea unui prinț străin: evitarea geloziilor și rivalităților ce s-ar naște în sânul românilor pentru ocuparea tronului și asigurarea stabilității politice, a echilibrului și nepărtinirii.
Cei 48 de ani de domnie ai lui Carol I au marcat o etapă de mari progrese în politic, social, economic, demografic, administrativ și cultural. Concomitent cu obținerea stabilității politice, s-au desfășurat, pe mai multe planuri, acțiuni de modernizare a țării.
Astfel, în vederea dezvoltării economiei naționale a fost adoptată moneda națională — leul, demers început de Cuza, și finalizat în 1867. A fost înființată Monetăria statului în 1870, când s-au bătut primele monede de argint, iar în 1880 a fost înființată Banca Națională a României.
Calea ferată București-Giurgiu începută în 1865 a fost finalizată în 1869; în 1872 a fost deschisă linia ferată Roman-Galați-Ploiești-București-Pitești, iar în 1880 linia Ploiești-Predeal. În 1895 a fost inaugurat podul peste Dunăre de la Fetești-Cernavodă proiectat de inginerul Anghel Saligny, cel mai mare din Europa la acea vreme.
În 1888 s-a votat crearea unei flote fluviale și în 1895 crearea flotei maritime, astfel că în 1897 exista o linie Brăila-Rotterdam deservită de 5 cargouri românești de 3.500 tone. De importanță crucială pentru mica gospodărie a fost apariția spontană a băncilor populare în zonele rurale; prima a luat ființă în 1891, ca în 1902 să ajungă la 700.
Succesul băncilor populare s-a datorat lui Spiru Haret, care în calitate de ministru al Instrucțiunii publice, le-a promovat, neobosit, prin rețeaua de dascăli. Tot în această perioadă au fost construite Universitățile din Iași și București, portul Constanța, precum și Atheneul Român, Castelul Peleș, pe lângă multe alte clădiri publice și private, capitala București meritându-și pe deplin numele de „micul Paris”. (sursa)
Vezi și:
- Carol I – Regele de oțel al României – un film documentar despre destinul excepțional al primului monarh din casa Hohenzollern-Sigmaringen, dinastie al cărei nume se transformă, începând cu Regele Ferdinand I, în Casa Regală de România, care va conduce țara până la proclamarea Republicii Populare Române în 1947.
