Documentarul Emil Constantinescu, ultimul idealist este o incursiune în istoria României post-comuniste, o radiografie a acelor tulburi ani ’90, cu societatea prinsă între speranța democrației și reflexele totalitarismului.
Prin intermediul unui interviu realizat de Răzvan Butaru, fostul președinte al României (1996-2000) revine asupra momentelor de răscruce care au marcat sfârșitul regimului Ceaușescu și începutul unei noi ere. De la prăbușirea Imperiului Sovietic și până la mecanismele ascunse ale puterii din România, Constantinescu face o caracterizare lucidă a evenimentelor din acea perioadă.
Tentativa de asasinare și manipularea prin teroare
Unul dintre cele mai tensionate momente evocate este relatarea lui Emil Constantinescu despre un presupus plan de asasinare din timpul mineriadei din ianuarie 1999. Fostul președinte afirmă că a primit de la SRI o înregistrare în care Dan Iosif i-ar fi transmis lui Ion Iliescu că „lunetiștii” erau pregătiți să îl execute în zona Pieței Universității. Potrivit lui Constantinescu, Iliescu ar fi respins ideea, iar ordinul ar fi fost anulat înainte de a fi pus în aplicare.
Documentarul analizează scindarea produsă în Piața Universității, între „gorbacioviștii” care doreau o reformare a comunismului și tinerii radicali care strigau „Fără comuniști!”. Fostul președinte susține că revolta populară a fost deturnată prin ceea ce el numește o „lovitură de stat” a grupării Ion Iliescu, o grupare care a acoperit crimele armatei din 17-22 decembrie 1989 și a inventat, cu ajutorul televiziunii, mitul „teroriștilor”.
Este demontată, pas cu pas, construcția propagandistică prin care revoluționarii care au intrat în sediile PCR ca anti-comuniști, dar au ieșit… anti-teroriști.
Constantinescu se prezintă ca fiind un om care „nu a fost erou al Revoluției”, dar care a preluat ideile mulțimii din Piața Universității. Mandatul său este descris ca o încercare solitară de a reinstaura adevărul și de a sparge mașinăria coruptă a fostei Securități, văzută ca o veritabilă „mafie comunisto-securistă” folosită pentru șantaj economic și politic.
Documentarul evidențiază efortul său de a numi un „guvern academic” și de a bloca dosarele de Securitate pentru a elimina șantajul, dar și marea sa dezamăgire în fața unei justiții care „îngroapă” dosarul Revoluției și al mineriadelor.
Momentul Degeratu și integrarea euro-atlantică
O altă parte interesantă a documentarului este reconstituirea rolului crucial al generalului Degeratu. De la blocarea tancurilor în mineriada din ianuarie-februarie 1999, până la decizia istorică de a acorda survolul avioanelor americane pentru intervenția din Serbia, sunt prezentate momente-cheie în care liderul idealist a riscat integritatea țării pentru a-și respecta cuvântul dat în fața partenerilor occidentali.
Constantinescu își asumă încălcarea tratatului cu Iugoslavia pentru a integra România în NATO, subliniind că „parteneriatul strategic se bazează pe încredere”. „Reconcilierea nu înseamnă uitare”, afirmă fostul președinte.
Documentarul este un apel la asumarea adevărului istoric și condamnarea morală și politică a celor care au produs moartea a peste 1000 de oameni în decembrie ’89, lăsând răni deschise în societate.
