Ultimul episod al primului sezon duce serialul la originile cercetărilor despre anii ’80, adică la colecția de mărturii orale care a devenit inevitabilă în orice discuție despre acea epocă: cartea Anii ’80 și bucureștenii, apărută la Editura Paideia în 2003.
Trei dintre autoarele volumului, Ioana Popescu, Ioana Hodoiu și Anca Manolescu, stau de vorbă cu Alexandru Stănescu despre ideea cercetării, care i-a aparținut Irinei Nicolau, despre structura cărții și despre situațiile întâlnite de cei care au cules mărturiile. Se vorbește astfel despre munca etnologului și a antropologului în România, înainte și după 1989.
Discuția este însoțită de imagini inedite, mai ales fotografii vernaculare, fragmente din viața cotidiană a românilor în ultimele decenii comuniste. Episodul închide sezonul exact acolo unde a început: la întrebarea cine are dreptul să povestească un deceniu și ce se pierde atunci când mărturiile nu sunt culese la timp.
Episodul explică și cum se face o astfel de cercetare: cum se câștigă încrederea unui om, cum se transcrie o convorbire, cum se alege ce rămâne în carte și ce se taie. Partea aceasta de meserie contează, pentru că arată cât de fragilă este memoria unui deceniu atunci când nimeni nu o notează la timp.








Comentarii