Coreea de Nord – Nimic de invidiat este un film documentar realizat de jurnalistul român Adelin Petrişor după vizita pe care a făcut-o în 2012 în cel mai dur lagăr comunist din lume. Adelin Petrişor a ajuns în Coreea de Nord alături de colegul său de la TVR, cameramanul Cătălin Popescu. Au fost primii jurnalişti TV români cărora li s-a permis accesul după 1989 în ţara izolată de restul lumii. Experienţa lor s-a concretizat în publicarea albumului de fotografii „Coreea de Nord, un lagăr cât o ţară” (2012) şi a volumului „Ţara cu un singur gras”, apărut la Editura Polirom.
Cu câteva dintre cele 16 fotografii color care ilustrează relatările din carte, Adelin Petrişor a participat la International Photography Awards, unde a câştigat premiul la secţiunea „Editorial Non-Pro” şi s-a numărat printre finaliştii secţiunii „Discovery of the year”. În plus, Adelin Petrişor a mai produs documentarul Coreea de Nord – Nimic de invidiat, selectat în 2013 la Astra Film Festival Sibiu, unul dintre cele mai importante festivaluri de filme documentare din Europa de Est.
În aprilie 2012, nord-coreenii au celebrat 100 de ani de la naşterea lui Kim Il Sung. Dincolo de festivismul faraonic, Coreea de Nord e un lagăr uriaş în care trăiesc 25 de milioane de oameni, care nu au voie să deţină proprietăţi, primesc mâncare pe cartelă, nu au voie să vorbească cu străinii şi nu ştiu ce e Internetul. Pentru paradele grandioase, coreenii se pregătesc săptămâni la rând, iar în Phenian se construiesc blocuri cu 50 de etaje, care nu sunt locuite de nimeni, căci rolul lor este doar cel de a impresiona străinii şi de a masca sărăcia.
Dacă mâine s-ar prăbuşi regimul comunist, coreenii nu ar şti ce să facă. Ei trăiesc cu ceea ce primesc, iar dacă sunt întrebaţi dacă sunt mulţumiţi de traiul lor, nu ştiu ce să răspundă, fiindcă nu au un termen de comparaţie, nu au la ce să se raporteze. În prezent, Coreea de Nord este ţara cea mai izolată din lume.
Puteți înțelege mai bine realitățile din acest stat totalitar urmărind și documentarul Lagărul 14 – Zona de control total.
adelin pestisor cam da apa la moara Statelor Unite ! sunt comunisti inraiti,care e problema voastra? lasti-i in pace ! isi rezolva singuri problemele ,nu e nevoie de manipulare produse si scalvie democratica ! cum e in prezent in Romania !
Omul a relatat clar si obiectiv cam ce se intampla acolo!E reporter si isi face meseria!Daca tu crezi ca la noi e sclavie democratica du-te la coreenii astia si cere azil politic!Si sa te vad peste 1 an cum o mai duci!
Da e un material inedit,e un fel de arc peste timp un flash back a ceeea ce se intampla in Romania pana in 89 si Adelin cu maniera lui de paracioasa mica si hoata…Problema lor e ca trebuie sa-si dobandeasca libertatea fara sa sara din tot,asa cum am patit noi.
Felicitari pentru reportaj Adelin, atit
tie cit si cameramanului care te-a insotit.
Chiar de ceva vreme ma intrebam unde ai
disparut.
Imaginile sunt extraordinare si foarte
sugestive pentru o tara afla in plin comunism. Ceva de genul asta ne astepta si
pe noi daca nu era decembrie ’89 si rateurile economice ale URSS-ului din anii
80.
Sunt imagini in oglinda ale unei Romanii
de acum 25 de ani. Consider filmul bun de proiectat pe toate canalele de stiri
din Ro la o ora de maxima audienta astfel incit sa inteleaga toti nostalgicii
comunismului ce-au pierdut: cozi, foame, frica, mizerie, frig, munca slab
remunerata, parade, cultul personalitatii dus la extrem si indobitocire
programata a populatiei.
Citeva imagini mi-au atras atentia in
mod deosebit: la interviurile luate pe strada populatiei nimeni nu stia ce sa
raspunda si nu vreau sa ma gindesc la ce sanctiuni vor fi supusi mai tirziu,
dat fiind faptul ca numele lor a fost notat de catre tovarasul insotitor
coreean, cadru de nadejde al partidului si statului.
Imagine cu chelnerita cu copilul din parc,
complet pierduta de surpriza, nu stie sa raspunda si vorbeste insotitorul in
numele ei: «copilului i s-au DAT bomboane de cinsprezece feluri in cinstea
zilei de 15 aprilie». Tare faza cu «i s-au dat», practic o rasplata pentru
obedienta mamei si a poporului… N-ar fi fost mai bine ca mama sa le poata
cumpara singura, fara sa astepte sa i le dea cineva?!
La fel, imaginea cu pescarul de pe malul
riului, surprinsa si salvata prin maiestria cameramanului in timp ce
insotitorul era ocupat cu stergerea pozelor din camera lui Adelin. Apreciabila
tehnica à la roumaine aplicata pentru
salvarea une informatii cu adevarat veridica. Si mai sunt si altele: cafeneau
de la etajul 47, fata cadet ce picotea…
Inca o data felicitari. Mai rar asa
ceva.
Ma intreb, prietenele si rudele de familie ale vanzatoarei de la magazinul hotelului pt. straini, cat de invidioase or fi pe ea pt. ca vinde intr-un magazin asa-zis ”de lux” si NUMAI PENTRU STRAINI. Dar cum ar fi oare daca am putea sa o luam pe acea vanzatoare si sa intram cu ea doar intr-un ABC-alimentar de la parterul unui bloc din Romania ? Oare cum ar reactiona ? Cred ca si-ar spune: ”Dar… chiar putem si noi sa intram ? Oare avem si noi voie sa cumparam de aici ? /// Ghidul isi nota intr-un carnetel numele tuturor persoanelor intervievate. L-as intreba pe Adelin Petrisor daca nu o are acum pe constiinta pe acea tanara care la intrebarea „De ce este atat de importanta sarbatoarea zilei de nastere a lui Kim Ir Sen ?” ea s-a blocat pur si simplu. Deci DACA LA O INTREBARE ATAT DE ”IMPORTANTA” EA NU A STIUT SA RASPUNDA , CAM CE CREDETI CA S-A INTAMPLAT CU EA ?
aveti mila pt acei oameni,am trecut prin asa ceva,nui mai bine acuma dar multi nu cunosc frica…acea femeie si copilul ei oare mai au trai acuma? ma vad in oglina timpului.doamne ajutai
Bai, ej” nebun, Metroul din Coreea de Nord e mult mai curat decat ala din Bucuresti, strazile luna si nu am vazut nici macar o groapa in asfalt sau pe scari.