Realizat în 2009, Copiii uraniului prezintă viața unei mici comunități de lângă o fostă mină de uraniu din Munţii Apuseni. La începutul anilor ’50, sovieticii au început aici exploatarea unui bogat zăcămînt uranifer. Aproape opt mii de mineri români munceau zi şi noapte, fără oprire, în patru schimburi.
Nu exista nici cea mai mică preocupare pentru protecţia muncii sau a mediului. Cei mai mulţi dintre angajaţii minei nici nu ştiau că extrag uraniu, ci cuarţ sau plumb. În doar zece ani, sovieticii au reușit astfel să mute în URSS un munte întreg de minereu de uraniu, în contul datoriilor de război. După plecarea lor, exploatarea a continuat, administrată de statul român. Dar pentru oamenii locului nimic nu a mai fost la fel ca înainte…
Între haldele de steril din Băiţa Plai mai trăiesc azi puțini oameni. Formează o comunitate mică şi săracă, într-un loc ce acum pare devastat de un bombardament atomic. Copiii uraniului care au reuşit, totuşi, să părăsească zona, au devenit victimile unui fenomen bizar – au murit la scurt timp sau s-au îmbolnăvit, aproape fără excepţie, de afecţiuni pulmonare.
Studii recente demonstrează că radiaţiile din zona depăşesc de cel puţin trei ori limita admisă, dar şi că oamenii s-au adaptat concentraţiilor mari de radon din aer şi că trăiesc sub un fel de „scut radioactiv”.
