Bardo Thödol sau Cartea tibetană a morților este un text esoteric, straniu, profund, tulburător, însă pe care am fi tentați să-l catalogăm, cu optica noastră de europeni, ca fiind lipsit de credibilitate și de-o îndrăzneală fără margini. Cine poate lua o scriere care ne prezintă, cu lux de amănunte, ceea ce se petrece după moarte mai în serios decât ca pe-o fabulă bine scrisă și-atât?
Cu toate acestea, în măsura în care a pătruns până acum la noi, prin traduceri în limbile de largă circulație, dar mai ales în Occident, Cartea tibetană a morților se bucură de o mare audiență, iar aceasta nu numai datorită valențelor poetice deosebite ale scriiturii. Este vorba aici de un fenomen psiho-social mult mai complex și mai dramatic, de pierdere a sentimentului religios, manifestându-se în special, așa cum afirma Mircea Eliade, printr-un sentiment de desacralizare a morții.
Forta scrierilor sacre orientale, cu impact determinant asupra conștiinței europeanului nerefractar la ineditul lor, constă tocmai în revalorizarea actului morții,în depășirea gândirii care, în general, se oprește epuizată în fața actului suprem al existenței și în utilizarea rezultatelor concrete obținute prin tehnicile specifice de interiorizare și meditație.
În seria acestor scrieri, Cartea tibetană a morților este textul cel mai direct aplecat asupra fenomenului morții, ca aplicație fidelă a doctrinei budismului tantric tibetan. (Sursa)
Nefiind mare amator de download-uri, imi doream un site cu documentare pe care sa le pot viziona online. In sfarsit, l-am gasit ! Ii multumesc din inima autorului…
nu exista asa ceva: rivalitate, problema este foarte prost pusa, la nivelul lor de integrare divina, intelegere, cunoastere, nu este nici o rivalitate, nu au cautat sa acapareze o ”piata” ,sa formeze pur si simplu adepti, si sa vada care are mai multi.Si comentariile pot continua….
Un cult al mortilor nu al viilor.
Această concepție, a morții, se integrează cu ideile din religia noastră ortodoxă. Sunt și multe diferențe, care, însă, pot fi depășite. Un film documentar care te pune pe gânduri,de fapt moartea are atâtea etape… toate religiile prevăd asta. Mă bucur că am stat lângă tata într-una , de cînd a murit, până l-au îngropat. A fost cumplit, apoi, toate stările de după a pierde pe cineva drag , dar știu că am făcut bine, atunci trebuia să mai fiu cu el. Așa simțeam și eu că trebuie să stau, să rezist, să îi alung frica. Oricum iubirea nu dispare odată cu moartea, ea continuă de ambele părți … mergem toți spre neființă, spre cei care ne iubesc și pe care îi iubim.