Regina Elisabeta a fost o protectoare a artelor și a celor defavorizați. A sprijinit de-a lungul vieții tinerele talente şi instituțiile de binefacere. S-a remarcat ca pictoriță și scriitoare, sub pseudonimul Carmen Sylva, scrierile ei însumând peste 50 de volume. A fost membră a Academiei Române și a Academiei Franceze.
A contribuit la promovarea culturii române în Europa și a romantismului european în România. Cu bunătate şi discreţie, s-a dedicat activităţilor de binefacere. Figură nobilă, prin naștere și fel de a fi, personalitate puternică ce s-a remarcat mai ales în viața artistică a sfârșitului celui de-al XIX-lea veac și al proaspătului început de secol XX, regina Elisabeta și-a clădit un nume rostit cu admirație în epocă, dar și după ce vremea ei a apus.
Ea însăși poetă, ocrotitoare a artelor, soția Regelui Carol I avea un suflet caritabil și era mereu gata să aducă alinare celor aflați în suferință. Multe lucruri se pot spune despre Elisabeta, cea dintâi regină a României. Ne vin în ajutor istoria, faptele și întâmplările asupra cărora și-a pus amprenta.
De asemenea, sunt actele de caritate, artiștii al căror talent l-a susținut și, desigur, propria creație literară. Căci Regina Elisabeta, care și-a ales pseudonimul Carmen Sylva, a scris poezie, proză și dramaturgie. Fapte și mărturii istorice, manuscrise, fotografii, corespondență, toate acestea ne vor ajuta să schițăm un portret al Reginei Elisabeta, cea care își semna operele, poetic și muzical în egală măsură, Carmen Sylva.