Este dificil să descrii Baraka. Realizat în anul 1992, este unul dintre cele mai bune documentare din toate timpurile. Are un conținut vizual fascinant și o coloană sonoră excepțională. Acesta este un documentar imagistic cu o profundă încărcătură psihologică, în care cuvintele nu-și mai au rostul. Pe o întindere de aproape două ore, camera de filmat surprinde o lume în care ce se întâmplă este mai important decât unde se întâmplă.
Oameni care se roagă dimineața, vulcani, călugări rostind incantații, cascade, păduri, indigeni care își picteazã tot corpul, imagini ale sărăciei, orașe, fabrici, natură distrusă de explozii si mine de teren. Numit astfel după cuvântul din limba Sufi care se traduce aproximativ „răsuflarea vieții”, Baraka este, probabil, unul dintre cele mai frumoase filme documentare experimentale din istorie. Filmul a fost conceput de Ron Fricke ca urmare a documentarului non-verbal al lui Godfery Reggio, Koyaanisqatsi.
Fricke a colaborat la filmul lui Reggio, iar pentru Baraka a pornit pe speze proprii și și-a perfecționat tehnica fotografică folosită în alte pelicule. Rezultatul este un tur de forță pe 70 de milimetri: „o meditație cinematică ghidată” (descrierea îi aparține lui Fricke) filmată în 24 de țări de pe cinci continente, într-o perioadă de 14 luni, care strânge un loc ritualul religios, fenomenele naturii și puterile distructive ale omului, toate într-o rețea de imagini tulburătoare.
