Armata pierdută a lui Napoleon

Vilnius, capitala Lituaniei, este uneori supranumită „oraşul construit pe oase umane”. Se află la jumătatea coridorului dintre Berlin şi Moscova, care, pentru mai bine de 200 de ani, a fost câmpul de luptă al lui Napoleon, al ţarilor Rusiei, al lui Hitler şi Stalin, dar şi al polonezilor şi prusacilor. La începutul anilor 2000, la demolarea unor barăci sovietice de la periferia oraşului Vilnius, muncitorii au descoperit o groapă comună, cu mii de schelete, aranjate frumos în straturi. De unde proveneau aceste schelete? Erau ele ale unor evrei masacraţi de nazişti? Nu. Bunurile şi monedele găsite asupra morţilor au arătat că acestea datează de pe vremea lui Napoleon.

Cadavrele aparţineau, de fapt, soldaţilor trimişi de Napoleon în Rusia, în 1812, pentru a obţine mult-dorita supremaţie mondială. Surprinşi de venirea iernii, soldaţii care se întorceau învinşi din Rusia, după mai bine de două luni de marş înaintau orbeşte, pe pipăite, încercând cu disperare să ajungă la loc sigur. La o temperatura de -37 de grade celsius, mii de soldaţi şi-au pierdut viaţa. Declinul lui Napoleon începuse deja. În acest film documentar, o echipă de oameni de ştiinţă încearcă să reconstituie condiţiile în care s-a petrecut tragedia de la Vilnius.